Cultura de morcovi

Morcovul prezintă o gamă foarte largă de întrebuințare, se poate utiliza proaspăt, sub formă de sucuri, diverse preparate culinare, deshidratată sau în salate.Este foarte apreciat datorită conținutului în glucide, lipide, proteine dar mai ales pentru vitamine. E numit caroten, dar și pentru vitaminele B1 și B2.

Morcovul se poate cultiva în câmp pentru obținerea rădăcinilor destinate consumului proaspăt în timpul verii și pentru păstrare iarna, iar pentru consumul extratimpuriu se cultivă în spații protejate sau răsadnițe.

I. Cultura morcovului în câmp

Înființarea culturii se face prin semănare în câmp direct.

Există două tipuri de culturi de morcov: cultura timpurie, se seamănă primăvara devreme sau toamna târziu, iar cultura târzie (pentru păstrare) este destinată consumului din perioada toamnă-iarnă, înființarea culturii are loc vara.

Pentru cultura timpurie bune premergătoare sunt plantele legumicole prășitoare care părăsesc terenul devreme lăsând solul curat de buruieni și bine îngrășat organic, respectiv: vinete, dovlecei, castraveți, tomate, ardei iar în asolamentele de câmp amintim cartoful, mazărea, cereale de toamnă.

Pregătirea terenului începe din toamnă cu desființarea culturii premergătoare, apoi se trece la discuire, nivelare de exploatare, se face fertilizarea cu îngrășăminte chimice, 200 kg/ha sare potasică și 300 kg/ha superfosfat după care se face o arătura adâncă la 20-30 cm.

Pentru fertilizarea de bază este indicat să se utilizeze doza de 63 kg/ha P și 80 kg/ha K, administrată în trei etape: prima înainte de semănat, al doilea când plantele au 3-4 frunze și ultima după 15-20 de zile după etapa a doua.

 

În februarie-martie se efectuează grapatul perpendicular pe arătură, se fertilizeaza cu azotat de amoniu, mărunțirea și modelarea solului în straturi înălțate cu lățimea la coronament de 104 cm.După modelare se recomandă tăvălugirea coronamentului brazdelor.

Cu 6-7 zile înainte de semănat se poate erbicida cu Dual Gold 960 EC în cantitate de 0,8-1,0 litru pe hectar împotriva buruienilor monocotiledonate și dicotiledonate anuale sau Stomp 330 EC în cantitate de 5,0 litri pe hectar împotriva buruienilor monocotiledonate și unele dicotiledonate anuale.Acestea se încorporează în sol și au efect numai în prezența precipitațiilor.

Postemergent se poate utiliza Kerb 50 W în cantitate de 4,0 kg/ha împotriva cuscutei.Kerb 50 W se poate aplica până în stadiul de 2-4 frunze ale culturii.

 

Semănatul se realizează prin mijloace mecanice toamna târziu sau primăvara cât mai timpuriu (martie) pe teren modelat sau nemodelat.

Umiditatea solului trebuie să fie de 65% din capacitatea de câmp, în perioadele secetoase se efectuează o irigare de aprovizionare înainte cu 3-4 zile de la semănat, este recomandată o tăvălugire ușoară după semănat.

Semănatul se realizează în benzi după următoarea schemă:

• pe teren modelat, se efectuează două benzi a câte două rânduri pe strat,distanța între rânduri este de 15 cm iar între benzi de 50 cm
• pe teren nemodelat se efectuează benzi de cinci rânduri cu distanță de 25 cm între rânduri și 50 cm între benzi.

Pe terenurile mai grele și mai umede adâncimea de semănat este de 1-1,5 cm iar pe terenurile mai ușoare adâncimea de semănat este de 2-3 cm.

Norma de sămânță pentru un hectar de cultură este de 4-6 kg,iar în cazul în care se seamănă din toamnă se folosesc 7-8 kg de semințe.În cazul în care se utilizează sămânță drajată norma de sămânță este de 3-4 kg/ha.Semințele drajate asigură o uniformitate mai bună a culturii și elimină răritul plantelor,o lucrare deosebit de costisitoare.

 

Lucrările de întreținere urmăresc asigurarea răsăririi uniforme și evitarea îmburuienării. Pentru a evita îmburuienarea culturii se trece cu tavalugul neted în agregat cu o grapă ușoară.Se poate efectua o prășire oarbă în cazul formării crustei sau a apariției de buruieni.Pentru afânarea solului și distrugerea buruienilor se fac 3 prășiri mecanice și 1-2 prășiri manuale. Buruienile care apar după răsăritul plantelor se plivesc dar până când rozetele de frunze acoperă solul.

După răsărire, cultura de morcovi se rărește când plantele au 4-5 frunze asigurându-se o distanță de 4-5 cm între plante pe rând și o desime a culturii de 550 – 700 de mii de plante recoltabile pe hectar.Plantele smulse care au grosimea de 1-1,5 cm se pot valorifica în legături pentru consum.

Pe suprafețe mari culturile nu se răresc, desimea optimă a plantelor se realizează prin stabilirea cu precizie a normei de semănat sau sunt utilizate semințele drajate care se seamăă bob cu bob cu semănătorile de precizie.

Irigarea culturilor se face după semănat și se repetă la 2-3 zile, cu norme de 80-100 m3 de apă pe hectar pentru asigurarea răsăririi plantelor.În perioada de îngroșare a rădăcinii se fac 5-6 udări normă de apă folosită este de 300-400 m3 de apă pe hectar.Aceste norme se pot mări la 500-600 m3 de apă pe hectar.Udările se pot efectua prin aspersiune sau prin rigole.

Fertilizarea fazială se recomandă mai ales în condiții de irigare și pe solurile mai sărace.Îngrășămintele se pot aplica în două etape: prima când plantele au 3- 4 frunze,după rărit,iar a doua când începe îngroșarea rădăcinii la 25-30 de zile, se folosesc doze de N 17-24 kg/ha, P 18-24 kg/ha,K 23 kg/ha.

În cultura morcovului pot apărea diferite boli cum ar fi: putregaiul moale (umed), făinarea, putregaiul alb, septorioza.Acestea pot fi tratate cu ajutorul fungicidelor. 

II. Descrierea și combaterea bolilorilor la cultura de morcov

Descrierea putregaiul moale (umed) al morcovului (Ervinia carotovora)

Apare în câmp în anii ploioși, își continuă evoluția și în depozite. Mai poate afecta țelina și pătrunjelul.În zona coletului apar pete brune, umede care avansează spre vârf.În interiorul rădăcinii apar caverne pline cu o masă mucilaginoasă, în final putrezește întreaga rădăcină.

Bacteriile au formă de bastonașe, cu cili dispuși peritrih.În perioada de vegetație se răspândesc prin melci, prin larvele unor insecte sau prin apă.De la un an la altul patogenul se transmite prin rădăcini și prin resturile vegetale infectate.

Prevenirea și combaterea putregaiului moale se poate realiza prin: evitarea terenurilor cu exces de apă, rotația culturilor, sortarea rădăcinilor înainte de depozitare, umiditatea sa fie sub 80% în timpul păstrării, temperatura de 1-4 grade Celsius.

Descrierea și combaterea făinării la morcov (Erysiphe umbelliferarum)

Apare pe frunze și tulpini, care se acoperă cu pâslă miceliană albă, conține conidioforii și conidiile ciupercii.Mai târziu apar picnidiile negre, iar frunzele se brunifică și se usucă.

Pentru combaterea făinării se pot utiliza tratamente cu fungicide cum ar fi: Tiovit Jet 80 WG în cantitate de 4,0 kg/ha, Kumulus DF în cantitate 4,0 kg/ha.

 

Descrierea putregaiului alb (Sclerotinia sclereotiorum)

Atacă pe lângă morcov și pătrunjelul, țelina, păstârnacul, evoluția continuând și în timpul păstrării.Pe rădăcini apar pete umede, ușor decolorate, care se acoperă cu mucegaiul alb al ciupercii.Ulterior apar și sclerotii negri de 3-10 mm, sub aceasta formă ciupercă poate supraviețui în sol mai mulți ani.

Prevenirea și combaterea apariției putregaiului alb se realizează prin rotația culturilor, evitarea plantelor sensibile față de atacul acestei ciuperci și sortare rădăcinilor.

Descrierea și combaterea septoriozei (Septoria apiicola)

Pe frunze, tulpini, petiol apar pete brune cu centrul albicios si cu picnidiile negre ale ciupercii.Atacul afectează suprafața de asimilatie a frunzelor.Transmiterea bolii se face prin semințe și prin picnospori.

Prevenirea și combaterea se poate realiza cu utilizarea de semințe sănătoase și tratamente în vegetație cu fungicide cum ar fi: Bravo 500 SC în concentrație de 0,2 % (20 ml in 10-13 l/apa), Dithane M-45 în concentrație de 0,2 % (20 g în 10 l/apă).

Descrierea cercosporiozei la morcov (Cercospora carotae)

Cercosporioza poate fi recunoscută prin petele mici, de formă rotundă sau ovală ce apar pe foliolele sau pe petiolul frunzelor.Petele au o culoare cafenie, fiind înconjurate de o margine galbenă. În cazul unui atac grav, acestea confluează și frunzele mor.

Ciuperca hibernează pe resturile din cultura de morcov și pe plantele gazdă sălbatice.Temperatura optimă pentru dezvoltarea ciupercii este de 28 grade Celsius, boala începe să se manifeste după 10 zile de la infecție.

Prevenirea apariției bolii se realizează prin respactarea rotației culturii, utilizarea de semințe tratate, verificarea periodică a culturii.

Descrierea putregaiului cenușiu (Botrytis cinerea)

Putregaiul cenușiu apare la începutul perioadei de depozitare. Pe rădăcini apar leziuni bine definite negre-maronii fără nici o urmă de mucegai.Cum morcovii sunt păstrați o perioadă mai lungă apariția putregaiului este tot mai mare.Ciuperca supraviețuiește în sol și pe resturile plantelor din cultură.

Infecția se extinde în tompul perioadelor umede din toamnă, când rezistența frunzelor se diminuează.Frunzele sunt infectate prin contact direct sau prin sporulație, de la frunze sporii ajung la rădăcină.Morcovi recent depozitați sunt mai rezistenți la atacul de putregai cenușiu.

Atacul este mai vizibil în vârful rădăcinii.La temperaturi de 5 grade Celsius se vor dezvolta frunzele noi care la rândul lor vor fi ușor de infectat.Boala se poate împrăștia în spațiul de depozitare ca rezultat a sporulației și al contactului direct.

Prevenirea apariției putregaiului cenușiu se poate realiza prin următoarele procedee: cultura se recoltează pe vreme uscată pentru a limita cantitatea de pământ care rămâne pe rădăcină, se recoltează cu mare grijă pentru a nu răni rădăcinile.

III. Descrierea și combaterea dăunătorilor la cultura de morcov

Descrierea și combaterea nematodului morcovului (Meloidogyne hapla)

Nematodul morcovului dezvoltă 4-8 generații pe an, dar uneori poate dezvolta chiar 10-20 generații. Iernează ca larvă sau adult (femelă) fie în interiorul rădăcinii plantelor fie în sol. 

Larvele de vârsta a doua migrează în sol în căutarea de plante gazdă. Când întâlnesc rădăcinile plantelor gazdă preferate, pătrund în țesuturi în apropierea vârfului de creștere, și cauzează gigantismul celulelor înconjurătoare.

Datorită dezvoltării nematodului din interiorul morcovului țesutul trece printr-un număr mare de schimbări morfologice, ducând la apariția unor protuberante ca niște noduri.În final Țesutul din jurul femelei se rupe, eliberând o masă gelatinoasă conținând cateva sute de ouă din care se dezvoltă larvele.

Nematodul atacă plante cultivate și spontane aparținând la peste 40 de familii botanice din care amintim câteva exemple: cartof, mazăre, barba caprei, trifoi, salată etc.

Primele simptome se manifestă după 3-4 săptămâni, semnele atacului constă în ofilirea frunzelor urmată, la scurt timp, de uscarea lor de la vârf spre bază și stagnarea în creștere a plantelor.

Pe rădăcini apar gale la nivelul cărora vasele libero-lemnoase sunt obturate, circulația sevei se întrerupe, determinând putrezirea rădăcinii și uscarea plantei.

Atacul nematozilor determină apariția de Fusarium sp. și Verticillium sp., care grăbesc pierirea plantelor.

Prevenirea apariției nematozilor se realizează prin: rotația culturilor, folosirea de soiuri rezistente, eliminarea plantelor cu simptome împreună cu pământul din jurul rădăcinii și distrugerea lor prin foc.

Combaterea chimică se realizează prin dezinfecția solului cu substanțe specifice cum ar fi: Basamid Granule în cantitate de 3-5 kg/100 mp.

 

Descrierea și combaterea nematodului bulbilor și coletului (Ditylenchus dipsaci)

Nematodul bulbilor sunt mici viermi minusculi, cel mai adesea de mărime mai mică de 1 mm. Nematozii se hrănesc cu conținutul celulelor, la care aceștia le perforează pereții cu ajutorul stiletului.Ei trăiesc în pământ unde le este necesar doar un firicel de apă pentru a se deplasă.

Acești dăunători sunt în special importanți în climatul cald și umed, deci în spațiile protejate. Nematodul bulbilor iernează ca ou, larvă sau adult, în resturile vegetale (tulpinile diferitelor plante, bulbi) și chiar în sol și dezvoltă 5-6 generații pe an.

Atacă tulpinile, bulbii, tuberculii, rizomii și rădăcinile diferitelor plante, preferând însă ceapa, usturoiul și prazul.Plantele atacate au frunzele mai groase și mai scurte, de culoare verde închis la început, apoi se îngălbenesc.

Nematodul bulbilor se transmite prin materialul de plantare infestat (semințe bulbi răsad), dar se poate transmite și prin apă de irigație,resturi vegetale sau sol.

Prevenirea apariției nematodului bulbilor se poate realiza prin: rotația culturilor, folosirea de soiuri rezistente, eliminarea plantelor cu simptome împreună cu pământul din jurul rădăcinii și distrugerea lor prin foc.

Combaterea chimică se poate realiza cu: Actara 25 WG în cantitate de 0,06 kg/ha, Basamid Granule în cantitate de 3-5 kg/100 mp, Nemathorin 10 G în cantitate de 15 kg/ha.

Descrierea și combaterea la păduchele verde (Semiaphis dauci)

 Păduchele verde al morcovului iernează sub formă de ou iar primăvara apar femelele.Prin reproducere asexuată apar mai multe generații nearipate. În luna mai apar adulții aripați care migrează și se instalează pe plantele gazdă unde cu femelele nearipate se înmulțesc în urma cărora apar atât forme aripate cât și nearipate.

Păduchele verde al morcovului atacă culturile de legume umbelifere (morcov, păstăârnac, pătrunjel, țelina, mărar).

Descrierea și combaterea la musca morcovului (Psila rozae)

Musca morcovului iernează ca pupă în sol, prezintă două generații pe an. Primele insecte ajunse la maturitate își fac apariția la mijlocul lui aprilie, căutând loc de adăpost (de exemplu, în rândurile de gard-viu sau în tufișuri) unde să se hrănească și să se împerecheze.După-amiaza târziu, femelele își părăsesc adăposturile pentru a depune ouăle pe sau în solul din jurul plantei. Ouăle sunt lăsate spre a fi purtate de vânt sau ploaie în sol sau alt mediu favorabil pentru dezvoltarea ulterioară.

După opt zile larvele ies din ouă și încep să se hrănească pe rădăcinile fine laterale.Mai tarziu vor ataca și vor pătrunde în întreaga rădăcină. În timpul creșterii, larvele își vor lepăda învelișul de două ori.De fiecare dată larvele ies din interiorul morcovului după care ei vor săpa iarăși galerii în același morcov sau în alții din apropiere.Odată ce larvă este matură pe deplin, părăsește morcovul pentru a intra în sol în starea de pupă.

Prin aceste leziuni provocate de lave pot pătrunde diferite ciuperci fitopatogene, care pot provoca putreziri.

Musca morcovului poate fi prezentă în câmp de la mijlocul lui aprilie până în octombrie.

Prevenirea apariției muștei morcovului se poate realiza prin: strângerea și distrugerea resturilor vegetale rămase în câmp după recoltare, rotația culturilor, arături adânci de toamnă pentru introducerea sub brazdă a pupelor aflate la iernat în orizonturi aflate la suprafață. 

Descrierea și combaterea limaxului cenușiu (Agriolimax agreste)

Limaxul cenușiu iernează sub formă de ou și mai rar sub formă de adult, hibernează în găuri subterane și crăpături din sol, care sunt ferite de îngheț,în care își încetinesc procesele metabolice, intrând într-o stare de letargie.

Melcișorii rezultați din eclozarea ouălor de iarnă, ajung la maturitate la jumătatea lunii iulie. Melcișorii generației a doua apar începând cu a doua jumătate a lunii august, se hrănesc cu organele vegetative ale plantelor, se maturează treptat, devin adulți, se împerechează și în a doua jumătate a lunii octombrie depun ouă,și așa se reia ciclul biologic.

Evoluția embrionară depinde de temperatură și de gradul de umiditate, durează între două și patru săptămâni.

Melcii sunt activi ziua, dacă au suficientă umiditate, dacă nu, ei rămân nocturni. În condiții aride, limacsii secretă mult mucus, îngroșându-și masa viscerală și protejându-se astfel de dezhidratare.

Melcul este polifag, se hrănește cu specii de plante cultivate și spontane, atacul producându-se la nivelul tuturor organelor plantelor (subterane și supraterane).

Melcii rod cu ajutorul limbii lor zimțate găuri de formă neregulată pe frunze sau alte părți ale plantei.În zonele roase pot apărea infecții secundare, produse de ciuperci sau bacterii.

Combaterea limacsilor se poate realiza prin strângerea manuală a limacsilor după ploaie sau în timpul nopții la lumina electrică.

Combaterea chimică se poate realiza cu ajutorul moluscocidelor cum ar fi: Mesurol 2 RB în cantitate de 5,0 kg/ha, acesta se împrăștie pe suprafața solului sau se poate încorpora la 2-3 cm adâncime în sol.Optimol 4 G 15 kg/ha la fel ca și Mesurolul se împrăștie la suprafața solului sau se poate încorpora în sol.

Combaterea chimică a păduchelui verde se realizează prin tratamente cu Actara 25 WG în concentrație de 0,3 %, Decis Mega 50 EW în cantitate de 2 ml în 10 l apă.

Descrierea și combaterea la coropișniță (Gryllotalpa gryllotalpa)

Coropișnița s-a adaptat foarte bine, în cursul evoluției sale ca specie, la o viață subterană.Cu ajutorul picioarelor anterioare puternice, asemănătoare unor lopeți, coropișnița sapă numeroase coridoare, aflate imediat sub suprafața solului.

Coropișnița se hrănește cu material vegetal, rădăcini, insecte târâtoare mai mici și viermi (râme). Numai în perioada de împerechere, coropișnița iese la suprafață, unde își caută un partener, cu care să se reproducă.

Are o generație la doi ani și iernează ca larvă sau ca adult în sol. Adultul este de 50-70 mm lungime, cu corp robust, castaniu catifelat, terminat cu doi cerci, capul este rotunjit, pronot globulos.

Femela depune între 400-600 de oua intr-un cuib la 30-40 cm adancime in sol. Larva este asemanatoare cu adultii, la aparitie larvele sunt de culoare alba.

În sere și solarii coropișnița apare la începutul lunii martie, iar în câmp pe parcursul lunii aprilie.

Coropișnița este un dăunător polifag, atacând cerealele (grâul, orzul, porumbul), plante tehnice (floarea-soarelui, sfecla, tutunul), puieții din pepinere și mai ales culturile de legume (varza, conopida, ardeiul, vinetele, tomatele).Adulții și larvele rod părțile subterane ale plantelor.

Prezenta dăunătorilor se recunoaște după galeriile practicate în stratul superficial al solului, care se observă cu ușurință, precum și dupș plantele ofilite, retezate sau roase de la suprafața solului.

Prevenirea apariției coropișniței se poate realiza prin: efectuarea de arături adânci de toamnă, pentru scoaterea la suprafața solului a coropișnițelor intrate la iernat în vederea distrugerii lor prin ger, efectuarea toamna pe terenurile puternic infestate de gropi capcană, cu dimesiuni de 50x50x50 cm, umplute cu gunoi activ de grajd, mediul preferat de coropișnițe pentru iernare și desfacerea lor pe parcursul lunilor ianuarie-februarie, păstrarea gunoiului de grajd în locuri protejate și transportarea lui în câmp pe parcursul iernii, cernerea amestecului de sol folosit la semănat care trebuie repicat printr-o sită deasă, pentru reținerea și eliminarea coropișnițelor.

Combaterea chimică se poate realiza cu ajutorul substanțelor chimice cum ar fi: Mesurol 2 RB în cantitate de 5,0 kg/ha prin încoporare la 2-3 cm în sol sau prin simpla împrăștiere pe suprafața solului, Sintogril Super în cantitatede 30 kg/ha se utilizează tot prin încorporare sau împrăștierea pe suprafața solului.

Descrierea și combaterea viermilor sârmă (gândaci pocnitori) (Agriotes sp.)

Viermii sârmă sunt răspândiți în toate regiunile țării dar mai ales în zonele de stepă și silvostepă.Adulții au corpul alungit și îngustat posterior. Elitrele sunt prevăzute cu patru dungi caracteristice.

Caracteristic pentru acest grup de insecte este dispozitivul de sărit, situat la punctul de inserție între prostern și mezostern.

Culoarea variază de la brun roșcat la brun închis. Larvele ating la maturitate lungimea de 18-26 mm. Corpul este cilindric, puternic chitinizat, ceea ce le imprimă o anumită rigiditate, de unde le vine și denumirea de „viermi sârmă”.Din vârsta a doua, culoarea corpului se transformă din alb-transparent în galben-portocaliu lucios, iar capul este brun.

Viermele sârmă prezintă o generație la 3-5 ani și iernează în sol ca insecte adulte și ca larve de diferite vârste, sunt polifage, larvele hrănindu-se cu părțile subterane ale plantelor.

Atacă de preferință cerealele păioase, porumbul, floarea-soarelui, cartoful, sfecla, morcovul, tomatele, tutunul, pomii fructiferi, vița de vie.

Adulții se hrănesc cu elementele florale din inflorescentele cerealelor și umbeliferelor. Larvele provoacă rosături ale rădăcinilor producând galerii în profunzimea acestora. În timpul atacului plantele aflate în primele faze se îngălbenesc și se usucă. Adulții sunt omnivori, se hrănesc cu insecte mici, râme, boabe de cereale germinate.

Prevenirea apariției viermilor sârma se poate realiza prin: rotația culturilor, arătura adâncă de toamnă pentru distrugerea larvelor, adunarea și distrugerea prin ardere a tuturor resturilor după recoltare.

Combaterea chimică se poate efectua cu Sintogril Super în cantitate de 30 kg/ha printr-o ușoară încorporare, înainte de plantare.

Recoltarea morcovului începe după 50-60 de zile de la răsărire, calendaristic în luna iunie, când rădăcinile au diametrul de 1,5 -2 cm în partea superioară la colet.

Se recoltează eșalonat pe alese, manual prin smulgere, iar la desființarea culturii semimecanizat.Dacă se întârzie recoltarea se poate deprecia calitatea rădăcinilor prin lignifiere sau pot crăpa diminuând rezistența la păstrare.

IV. Cultura târzie la morcov

Prin cultura târzie se urmărește obținerea rădăcinilor de morcov pentru păstrare peste iarnă sau obținerea plantelor mamă pentru sămânță.Cultura târzie se practică după o specie cu perioadă scurtă de vegetație cum ar fi: salata, ceapa verde, ridichi de lună etc.

Tehnologia de cultură este asemănătoare cu a culturii timpurii însă cu mici diferențe.

La înființarea culturii se folosesc soiuri de sămânță semitârzii și târzii.În cazul în care la pregătirea solului apa lipsește din sol se aplică o udare de aprovizionare.Se execută o arătură la adâncimea de 20 cm cu plugul în agregat cu grapa după care se trece la semănat în luna iunie după aceeași schemă ca și la cultura timpurie.

Lucrările de îngrijire se fac în aceleaș mod ca și la cultura timpurie, insistând asupra irigării de răsărire, care este obligatorie în perioada de semănat până la formarea primelor 5-6 frunze din rozetă.

 

Recoltarea se realizează o singură dată prin dislocare la sfârșitul lunii septembrie-octombrie.Lucrarea se poate efectua manual sau mecanizat în funcție de mărimea suprafețelor cultivate și în funcție de sol.Uneltele ce se pot folosi sunt: furci, cazmale, plugul monobrăzdar fără cormana, dislocatorul de rădăcini iar pe terenurile nemodelate se utilizează combina.

Plantele dislocate sunt smulse, adunate în grămezi și curățate de pământ și frunze, după care se sortează eliminându-se exemplarele tăiate, rănite, ramificate, bolnave și se elimină de asemenea resturile vegetale rămase.

Pentru consumul în timpul iernii păstrarea morcovului se poate face în: silozuri, pivnițe, șanțuri etc.Păstrarea morcovului în gospodării se face în silozuri îngropate, prevăzute cu sisteme de ventilație sau prin stratificarea în șanțuri folosind un amestec de 80% pământ și 20 % nisip.În zonele cu ierni blânde și bogate în zăpadă se pot păstra chiar și în câmp în brazde acoperite cu pământ.

Cultura de morcov în răsadnițe

Este practicată pe suprafețe mai restrânse, în perioada iarnă-toamnă.Sunt cultivate numai soiuri timpurii și cu rădăcina rotundă.

Răsadul se pregătește prin așezarea unui strat de amestec de pământ (compus din două părți de țelină, o parte mranita și o parte nisip) de 15-20 cm grosime.Când amestecul de pământ s-a încălzit după câteva zile se poate trece la semănatul răsadurilor.

Momentul semănării depinde de perioadă în care vrem sa obținem producția: pentru a recolta la sfârșitul lunii martie- începutul lunii aprilie semătul se face în decembrie, pentru a recolta la sfărșitul lui aprilie semănatul se realizează în ianuarie, iar pentru a recolta în luna mai semănatul se face la începutul lunii februarie.

Se utilizează 3-4 g semințe/m2 și se seamănă în rânduri de 12-14 cm, după care se tăvălugește ușor.Morcovul răsare după 14-15 zile de la semănat.

Pentru a obține producții mari și de calitate, este necesară reglarea permanentă a temperaturii din răsadniță.Temperatura în răsadniță nu trebuie să depașească 16-18 grade Celsius, deoarece la temperature mari, frunzele se dezvoltă în detrimentul rădăcinilor.Pentru a nu apărea acest fenomen se aerisește ori de câte ori temperatură externă permite.În cazul în care iernile sunt geroase răsadnițele se acoperă noaptea cu o rogojină (temperatura exterioară este sub -8 grade Celsius), se umple potecile dintre răsadnițe cu bălegar (când temperatura din interiorul răsadnițelor a scăzut sub 12-14 grade Celsius). Când plantele au 5-6 cm înălțime se răresc la distanțe de 4-5 cm, după care se împrăștie prin cernere peste plante mranita și se udă cultura cu apă calduță.Udatul se face regulat.

După aproximativ trei luni de la semănat cănd rădăcinile au atins 2/3 din dimensiunile normale se poate trece la recoltare. Recoltarea se face pe alese de 6-7 ori.