Cultura de Praz

468

Prazul sau Allium porum, este o plantă erbacee, bienală. Prazul este simbolul național al Țării Galilor, fiind foarte renumit și în Oltenia.

Prazul este un aliment apreciat din cele mai vechi timpuri pentru calitățile lui nutritive și terapeutice.Este înrudit cu ceapa și usturoiul, este mai puțin iute, are un gust delicat, răcoritor, astringent: este sărac în calorii, dar foarte bogat în vitamine și minerale.

De la praz se consumă tulpinile false,în stare crudă sau pregătite sub forma de diferite mâncăruri.

Prazul în primul an formează o tulpină falsă,înaltă de 15-70 cm și groasă de 3-6 cm,care reprezintă partea comestibilă cea mai importantă a plantei.

Tulpina propriu-zisă este formată dintr-un disc, de care sunt prinse,în partea inferioară,rădăcinile fibroase mai dezvoltate decât la ceapă și la usturoi.

Bulbul este mult mai redus decât la ceapă,și are în interior un singur mugure vegetativ,prins de disc. Frunzele din rozetă sunt lineare,îndoite sub formă de jgheab, colorate în verde de diferite nuanțe și acoperite cu pruină.

Tulpina floriferă apare în al doilea an de cultură,este cilindrică,plină în interior, de 1,8-2,0 m. Se termină cu o inflorescență globuloasă, acoperită în primele faze într-o membrane liliachie, care se termină cu o prelungire de 15-20 mm. Într-o inflorescență sunt 800- 3000 de flori albe-verzui. Prazul este o plantă cu polenizare alogama.

Fructul este o capsulă, iar semințele au culoarea neagră, sunt mai zbârcite ca la ceapă și mai mici, au facultatea germinativă de 70-80 % și se păstrează în 2-3 ani.

I. Cerințele prazului față de condițiile de mediu.

Temperatura.

Prazul este mai rezistent la temperaturi scăzute decât ceapa,suportă până la -18 grade Celsius. Semințele germinează la 3-5 grade Celsius iar plantele vegetează destul de intens în condiții de temperatură moderată.

Apa.

Prazul este foarte pretențios față de apă,dar nu suportă excesul de umiditate în sol.

Lumina.

Este prețios și față de lumina.

Solul.

Preferă solurile fertile,cu textură luto-nisipoasă sau nisipo-lutoasă,cu pH-ul neutru. La praz,îngrășămintele organice se aplică cu bune rezultate, în anul culturii.

Tehnologia de cultură a prazului.

Prazul poate constitui o cultură succesivă după culture de ridichi de lună,salată, cartofi timpurii, mazăre timpurie. Se cultivă foarte puțin prin semănat direct și mai frecvent prin răsad.

Pregătirea terenului.

Se face ca la cultura cepei,cu deosebirea ca toamna, la fertilizarea de bază, se aplică circa 30t/ha gunoi de grajd. Modelarea trenului se face în straturi înălțate cu lățimea coronamentului de 104 cm sau 50 cm în cazul terenurilor mai grele.

Cultura prin răsad.

Răsadurile se produc în răsadnițe neîncălzite sau pe brazde reci. Se seamăă la sfârșitul lunii martie sau în prima decadă a lunii aprilie,utilizându-se 8-10 g sămânță/m2 (3-4 kg pentru un hectar). Răsadurile se îngrijesc și se pregătesc pentru plantat la fel ca cele de ceapă de apă.

Plantarea.

În câmp are loc în ultima decadă a lunii Mai si prima decadă a lunii Iunie. Schemele de plantare este de: 10-15 cm distanță între plante pe rând asigurându-se un număr de 170-180 mii plante la hectar.

Lucrările de îngrijire.

Constă din: completarea golurilor, prășiri mecanice și manuale, 1-2 fertilizări, 8-10 udări,combaterea bolilor și dăunătorilor se realizează ca și la ceapă. În vederea înălbirii tulpinilor false care astfel devin mai fragede, se recomandă ca odată cu prășiri să se efectueze mușuroitul la baza plantelor.

Recoltarea.

Pentru consumul curent se poate începe spre sfârșitul verii și se continuă în mod eșalonat până toamna târziu (octombrie-noiembrie), în vederea consumului în timpul iernii.

Recoltarea se realizează prin smulgerea directă a plantelor, sau prin dizlocarea prealabilă a acestora cu cazmaua. În vederea valorificării se fac legături de câte 5-6 până la 10-12 fire, care apoi se pot lega în snopi mai mari.

Păstrarea.

Se păstrează în depozite, beciuri,sau chiar afară în câmp. În cazul plantelor lăsate pe câmp se fasonează prin ruperea vârfului frunzelor,apoi se așează oblic,în șanțuri  deschise cu plugul și se protejează de frig prin acoperirea cu pământ. Se are mare grijă pentru prevenirea bălțirii apei în zona de păstrare.

Cultura prin semănat direct.

Se înfiimțează primăvara timpuriu folosindu-se o cantitate de 3-4 kg/ha sămânță. Cultura se îngrijește ca și la cea înființată prin răsad,rărindu-se plantele pe rând la distanță de 10-12 cm.

II. Descrierea și combaterea bolilor care pot apărea în cultura prazului.

Descrierea putregaiul moale al bulbilor (Erwinia carotovora).

Plantele infectate au coletul moale înaite de recoltare.În secțiune se observă frunzele care sunt alternate, brunificate și hidrozate. Bulbi afectați putrezesc și capătă un miros neplăcut, pagubele sunt importante în timpul păstrării.

Agentul patogen se numește Erwinia Carotovora, se transmite prin resturile vegetale de la un an la altul.

În condiții de câmp agentul patogen apare rar, doar în condiții de precipitații repetate și temperaturi reduse față de anotimp.

Alternanța perioadelor cu ploi cu cele secetoase favorizează apariția bolii în timpul păstrării bulbilor, care pe parcursul vegetației se opresc din creștere și după perioada ploioasă reintră în vegetație. Frunzele formate în a doua perioadă de creștere nu acoperă bine bulbii, favorizând producerea infecțiilor.

În timpul păstrării pentru a limita înmulțirea rapidă a bacteriilor se menține constantă umiditatea aerului și temperatura nu trebuie să depășească 15-20 grade Celsius.

Prevenirea și combaterea apariției infecției se realizează prin rotația culturilor de 3 ani, uscarea corespunzătoare și sortarea bulbilor înainte de depozitare reduc frecvența apariției atacului.

Descrierea și combaterea manei (Perenospora destructor).

Mana cepei în anii ploioși poate compromite în totalitate recolta, este cea mai periculoasă boală a cepei care poate să apară.

Atacul apare pe frunze sub forma unor pete alungite, gălbui-brunii, după care apare puful cenușiu-violaceu format de fructificațiile ciupercii. Atacul de pe frunze trece și pe bulbi, se localizează în partea apicală și produce putrezirea în timpul depozitării.

În anii ploioși și relativ calzi, evoluția ciupercii este hotărâtoare, ciuperca are nevoie de 20-25 grade Celsius calendaristic în lunile iunie, iulie. În aceste condiții frecvența atacului se poate apropia de valoarea maximă.

Prevenirea apariției bolii se realizează prin arderea resturilor vegetale, rotația culturilor, utilizarea de bulbi sănătoși.

Combaterea manei se realizează prin tratamente cu fungicide, în timpul perioadei de vegetație, care limitează evoluția atacului.

Fungicidele care se pot utiliza în combaterea manei sunt: Acrobat MZ 90/600 WP în concentrație de 0,2 % ( 2 kg/ha), Antracol 70 WP în concentrație de 0,2-0,25 % (20 g în 8-10 l apă), Aliette 80 WG în concentrație de 0,3 % (20 g în 6,5 l apă), Bravo 500 SC în cantitate de 1,5-2,0 l/ha (20 ml în 6-8 l apă), Dithane M-45 în concentrație de 0,2 % (20 g în 10 l apă), Dithane Neotec 75 WG în concentrație de 0,2 % (20 g în 10 l apa), Folpan 80 WDG în concentrație de 0,15 % (1,5 kg/ha) (15 g în 10 l apă), Ortiva 250 SC în concentrație de 0,075 % (0,75 l/ha) (7,5 ml in 10 l apa), Polyram DF în concentrație de 0,2 % (20 g în 10 l apă), Ridomil Gold Plus 42,5 WP ,în concentrație de 0,3 % (3,0 kg/ha) (30 g în 6,0 l apă), Ridomil Gold MZ 68 WG în concentrație de 0,25 % (2,5 kg/ha) (25 g în 6,0 l apă).

 

Descrierea și combaterea putregaiului cenușiu (Botrytis allii).

Simptomele apar pe frunze sub forma unor pete albe pe vârf, care se usucă.Atacul poate să apară și la colet, înainte de recoltare, produce înmuierea și putrezirea bulbilor, care sunt acoperiți cu mucegaiul cenușiu al ciupercii.

Dacă condițiile în timpul păstrării nu sunt favorabile, putregaiul avansează, formându-se scleroți negri de 2-5 mm pe bulbi atacați.

Agentul patogen se numește Botrytis allii și se transmite prin resturi vegetale infectate, sămânța sau prin sclerotic formați.

În câmp agentul patogen apare în anii ploioși, după precipitații repetate, mai ales în perioada de maturare a bulbilor.Dacă se instalează o perioadă secetoasă putrezirea bulbilor va fi limitată.

Dacă bulbi sunt păstrați în condiții de umiditate prea mare, sau sunt depozitați într-un strat prea gros, putrezirea bulbilor se intensifică, se pot infesta și bulbi sănătoși ducând astfel la pagube importante.În timpul păstrării ciuperca își încetinește activitatea la 3-4 grade Celsius.

Prevenirea apariției bolii se realizează prin: igiena culturala, rotația culturilor, utilizarea de semințe și bulbi sănătoși, fertilizarea moderată cu azot.

Pentru a obține o producție de bună calitate, cu o bună capacitate de păstrare peste iarnă, se fac tratamente preventive cu Teldor 500 SC. Înainte cu 6 și 3 săptămâni se fac tratamente în concentrație de 0,08 % (0,8 l/ha ),(10 ml în 12,5 l apă).

O alta substanță folosită în combaterea putregaiului cenușiu este Rovral 500 SC care se utilizeză la o concentrație de 0,1 % (10 ml în 10 l apă).

Recoltarea se realizează în luna iulie, manual sau mecanizat, când vârful frunzelor este îngălbenit pe o lungime de 2-3 cm.

 

III. Descrierea și combaterea dăunătorilor din cultura de ceapă.

Descrierea și combaterea tripsului tutunului (Trips tabaci).

Tripsul tutunului se întâlnește frecvent atât în câmp, cât și în spații protejate (sere, solarii).Iernează în toate stadiile de dezvoltare (ou, larvă, adult), dar cel mai frecvent ca adult, sub diferite resturi vegetale sau în stratul superficial al solului, trisul tutunului 2-3 generații pe an.

Tripsul este polifag și poate ataca tutunul, tomatele, vinetele, ardeii, castraveții, ceapa, cartoful, plantele ornamentale etc.

Adulții și larvele se hrănesc prin înțepare și sugere, pe organele atacate (frunze, lăstari, flori) apar pete galbene-cenușii sau castanii, mai ales în lungul nervurilor. Astfel organele atacate se usucă treptat.

Dacă sunt atacate plantele tinere imediat după răsărire, se produce fenomenul de pieire în masă a plantelor.Tripsul este și un vector al diferitelor viroze.

Prevenirea apariției tripsului tutunului se poate realiza prin: distrugerea resturilor vegetale rămase în câmp după recoltare, sub care tripsul își gășeste loc de iernare, arături de toamnă pentru introducerea sub brazdă a formelor de iernare, rotația culturilor în scopul eliminării focarelor de infestare, așolamentul, ca plante bune premergătoare fiind indicate cerealele, prășiri repetate pentru distrugerea plantelor gazdă din flora spontană.

Combaterea chimică se realizează prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Actara 25 WG în cantitate de 0,4 kg/ha, Confodor Energy în concentrație de 0,08% (0,8 l/ha), Faster 10 CE în concentrație de 0,03% (2 ml în 6,6 l apă), Karate Zeon în concentrație de 0,02% (0,16 l/ha) (2 ml în 10 l apă), Laser 240 SC în concentrație de 0,04 % (20 ml în 50 l apă), Mospilan 20 SG în concentrație de 0,025% (1,5 g în 6,6 l apă), Novadim Progress în concentrație de 0,2 % (100 ml în 50 l apă).

 

Descrierea și combaterea nematodului bulbilor și coletului (Ditylenchus dipsaci).

 Nematodul bulbilor sunt mici viermi minusculi, cel mai adesea de mărime mai mică de 1 mm.

Nematozii se hrănesc cu conținutul celulelor, la care aceștia le perforează pereții cu ajutorul stiletului. Ei trăiesc în pământul unde le este necesar doar un firicel de apă pentru a se deplasa.

Acești dăunători sunt în special importanți în climatul cald și umed, deci în spațiile protejate. Nematodul bulbilor iernează ca ou, larvă sau adult, în resturile vegetale (tulpinile diferitelor plante, bulbi) și chiar în sol și dezvoltă 5-6 generații pe an.

Atacă tulpinile, bulbii, tuberculii, rizomii și rădăcinile diferitelor plante, preferând însă ceapa, usturoiul și prazul. Plantele atacate au frunzele mai groase și mai scurte, de culoare verde închis la început, apoi se îngălbenesc.

Nematodul bulbilor se transmite prin materialul de plantare infestat (semințe bulbi răsad), dar se poate transmite și prin apă de irigație, resturi vegetale sau sol.

Prevenirea apariției nematodului bulbilor se poate realiza prin: rotația culturilor, folosirea de soiuri rezistente, eliminarea plantelor cu simptome împreună cu pământul din jurul rădăcinii și distrugerea lor prin foc.

Combaterea chimică se poate realiza cu: Actara 25 WG în cantitate de 0,06 kg/ha, Basamid Granule în cantitate de 3-5 kg/100 mp, Nemathorin 10 G în cantitate de 15 kg/ha.

 

Descrierea și combaterea păduchelui verde al cepei (Myzus ascalonicus).

Păduchele verde nu iernează, el migrează din câmp în seră. Dezvoltă mai multe generații pe an pe cale asexuată.

Adulții sunt aripați și nearipați colonizează aparatul foliar, înțeapă și sug sucul celular, inundând cu roua de miere organele atacate. Frunzele atacate au pete deschise la culoare, care se vor uni și vor cuprinde limbul în întregime.

Combaterea chimică a păduchelui verde se realizează prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Actara 25 WG în cantitate de 0,1 kg/ha, Confidor Energy în  concentrație de 0,1 % (10 ml în 10 l apă), Mospilan 20 SG în cantitate de 0,1 kg/ha (1,5 g în 10 l apă), Decis Mega 50 EW în concentrație de 0,02 % (2 ml în 10 l apă), Faster 10 CE în concentrație de 0,02% (2 ml în 10 l apă).

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Close
Agropataki.ro © Copyright 2022. Toate drepturile rezervate.
Close

Notice: ob_end_flush(): failed to send buffer of zlib output compression (0) in /home/agropata/public_html/prestashop/blog/wp-includes/functions.php on line 5286