Cultura de salată

Salata este cultivată pentru căpățânile sale, este consumată mai ales în stare proaspătă sub formă de diferite salate.Are conținut ridicat în  vitamine, săruri minerale și substanțe hrănitoare.Frunzele de salată conțin: fosfor, fier, calciu, potasiu precum și vitamine ca: vitamina C, vitamina A, Vitamina B1, B2.

Salata are perioadă scurtă de vegetație (45-50 de zile), este rezistent la frig, se cultivă mai ales primăvara devreme și toamna târziu, prin sistemul culturilor succesive, micșorând deficitul de aprovizionare cu legume în această perioadă.

Cultura de salată este puțin pretențioasă față de căldură, semințele răsar la temperaturi de 2-3 grade Celsius.Semințele germinează la 5-10 grade Celsius și plantele răsar în 6-10 zile de la semănat.Unele soiuri de salată la temperatura de peste 25 grade Celsius nu mai răsar.

În faza de rozetă frunzele rezistă la temperaturi de -5,-6 grade Celsius fără a pieri iar în faza de formare a căpățânilor și de emitere a tulpinilor florale chiar și temperaturile de -2,-3 grade Celsius pot fi dăunătoare.

Temperatura optimă de creștere a frunzelor și formarea căpățânilor este de 16 grade Celsius iar pentru formarea tupinilor florale și a florilor de 20-22 grade Celsius.

Salata este o plantă de zi lungă, în aceste condiții are o perioadă scurtă de vegetație și formează tulpini florale înainte de a forma căpaățâni normale.În condiții de zi scurtă, formează un aparat foliar bogat și căpățâni mari.

În cazul în care se seamănă primăvara târziu sau când culturile vegetează datorită insuficienței de hrană și umiditate, în condiții de zi lungă, plantele intră în vegetație și emit tulpini florale înainte de formarea normală a căpățânilor.

Salata este o plantă pretențioasă față de umiditate, mai ales în timpul răsăririi și formării căpățânilor, nivelul optim este de 70-80 % din capacitatea de câmp a solului pentru apă.Insuficiența umidității din sol și temperaturile ridicate duc la obținerea de producții mici și formarea mai devreme a tulpinilor florale.

Salata preferă solurile mijlocii bogate în humus și cu valoarea pH-ului de 6-7,2. Îngrășămintele organice și cele azotoase influențează pozitiv vegetația, ducând la obținerea unor producții ridicate.Fosforul contribuie la grăbirea formării căpățânii iar potasiul contribuie la obținerea de căpățâni bine îndesate.

I. Tehnologii de cultură la salată

Cultura salatei în câmp

În câmp salata se cultivă prin răsad sau prin semănat direct. Premergătoare pentru cultura salatei sunt culturile prășitoare care au fost îngrodate în anul culturii cu gunoi de grajd care lasă terenul curat de buruieni.

Pregătirea terenului pentru salată presupune un sol bine mărunțit și nivelat.Înaintea nivelării terenului se înlătură toate resturile vegetale de la cultura anterioara și se mobilizează solul la o adâncime de 8-10 cm, se execută nivelarea de exploatare după care se trece la fertilizarea de bază când se administrează 50-60 t gunoi de grajd semidescompus, 100 kg P2O5 și 75 kg K2O după care se efectuează o arătură adâncă de 28-32 cm. Dacă modelatul terenului se face toamna, pentru însămânțările sau plantările din toamnă sau primăvara devreme, o dată cu arătura se face și mărunțirea solului.

 

Înaintea înființării culturii cu 10-12 zile se pot aplica erbicidări pentru menținerea terenului curat.Se pot efectua erbicidări pre și post emergente cu Kerb 50 W în cantitate de 2,0-3,0 kg/ha împotriva buruienilor monocotiledonate și dicotiledonate anuale și perene. Kerb 50 W se poate aplica preplant sau la 7-10 zile de la transplantare înainte de apariția buruienilor.

 

Modelarea solului se face toamna pentru culturile care urmează să se înființeze primăvara devreme, sau cu câteva zile înaintea semănatului sau plantatului pentru culturile care urmează să se înființeze primăvara mai târziu, vara sau toamna, astfel ca solul să fie bine mărunțit. Modelarea solului se efectuează sub formă de straturi înălțate cu coronament de 104 cm. 

Cultura salatei prin răsad

Pentru înființarea culturii se folosesc răsaduri viguroase în vârstă de 25-30 de zile, care să fie uniform dezvoltate și excluzând plantele bolnave sau slabe.

Răsadurile sunt produse prin semănare în sere înmulțitor, solarii cu substratul încălzit pe cale biologică, răsadnițe sau brazde amenajate în câmp deschis în funcție de momentul semănatului și epoca de plantat.

Semănarea se face eșalonat în 2-3 serii la interval de 10 -15 zile folosind 2-3 grame semințe la m2 de seră sau răsadniță. Pentru culturile timpurii este recomandat ca răsadul să se repice în cuburi nutritive cu latura de 3 sau 5 cm. Înaintea plantării în câmp, răsadurile se pregătesc în mod obișnuit, ca și cele ale altor specii legumicole.

 

Epoca de plantare variază cu destinația culturilor, momentul semănatului și vârsta răsadului.Pentru obținerea de producții eșalonate pe o perioadă cât mai îndelungată se plantează etapizat la interval de 10-15 zile.

Pe stratul înălțat se plantează 4 rânduri echidistante, sau în benzi de câte două rânduri, distanța între benzi este de 40 cm, între rânduri este de 20 cm iar distanța între plante pe rând este de 13-18 cm. Norma de plante pe hectar este de 150-200 de mii de plante.

Răsadurile sunt plantate cu plantatorul când sunt nerepicate sau lingura de plantat sau cu săpăliga, când sunt produse în cuiburi nutritive.Se plantează la aceeași adâncime la care răsadul a fost în răsadniță (cu partea superioară a cubului nutritive la suprafața solului). 

Cultura prin semănat direct în câmp

Cultura prin semănat direct în câmp se efectuează mecanizat, la aceeași distanță între rânduri și la plantarea răsadurilor.Adâncimea de semănat este de 1-2 cm până la 3 cm, în funcție de epoca și umiditatea solului, norma de sămânță utilizată este de 2-2,5 kg pe hectar.

În cazul culturilor însămânțate sau plantate din toamna pentru consum de primăvară devreme, plantele iernând în stare de rozetă de frunze, se recomandă instalarea de parazăpezi care rețin zăpada pe cultura, o protejează împotriva frigului în timpul iernii și care prin topire în primăvară asigură apa necesară creșterii plantelor. Pe suprafețe mici culturile sunt protejate prin acoperirea cu gunoi păios, frunze sau pleavă, care primăvara devreme se adună pentru ca solul să fie încălzit și plantele să vegeteze normal.

O lucrare specială pentru culturile prin răsad este completarea golurilor, care se efectuează în 2-3 zile după plantare cu răsad din același soi rezervat în acest scop.În perioada de vegetație salata se prășește mecanizat de 2-3 ori și dacă este cazul se prășește manual pe rândurile de plante.

La cultura semănată direct în câmp o data cu prima prășire se face și răritul, lăsând plantele cele mai viguroase la distanța de 13-18 cm una de alta.Pentru asigurarea umidității în sol de 70-75 % din intervalul umidității active la adâncimea de 30-40 cm, culturile se irigă de 2-3 ori, cu o normă de udare de 200-300 m3 apă pe hectar.

Prima irigare se efectuează imediat după înființarea culturii în vederea asigurării unei răriri uniforme sau pentru o prindere cât mai bună a răsadurilor. A doua irigare se efectuează când plantele încep să lege căpățâni, iar a treia în timpul creșterii intensive.

 

Când plantele au o rozetă de 8-10 frunze se aplică fertilizarea cu azotat de amoniu 200 kg/ha, azotul stimulează creșterea căpățânilor și sporește producția.

Recoltarea se efectuează manual prin tăierea căpățânilor la circa 1 cm de colet, când acestea au ajuns la mărimea și îndesarea specifică soiului.Se recoltează pe timp răcoros și uscat, deoarece dacă frunzele sunt umede, acestea se alterează.

După recoltare se elimină frunzele necorespunzătoare (rupte, pătate și uscate) după care se sortează și se ambalează în lădițe una lângă alta cu tăietura în sus. 

Cultura salatei în sere

Cultura de salată se cultivă atât în cultura pură, cât și asociată cu tomate, ardei, fasole, castraveți.Pregătirea serei și a solului se face ca și pentru celelalte culturi (fertilizarea de bază, afânarea, mărunțirea și nivelarea solului.

Producerea răsadului se poate produce în sere eșalonat în toată perioada de toamnă-iarnă-primăvară, la producerea răsadurilor se va ține cont de data plantării, soiul folosit și intensitatea luminii în prioada respectivă, astfel ca în momentul plantării răsadul să aibă 4-5 frunze adevărate.

 

Semănatul se face în sere înmulțitor, pe substrat sau direct în ghivece, compoziția substratului utilizat este: două părți turba cernută și o parte nisip (pentru semănat) și 50-60 % turbă, 10 % mranița, 20 % pământ țelină, 10 % nisip (pentru umplerea ghivecelor sau pentru repicat).

 

Semănatul se face în etape, de la 15 august-20 ianuarie, folosind 200-300 g semințe la 100-150 m2 sera înmulțitor, pentru producerea răsadurilor la un hectar de cultura sunt necesare 150-250 de mii de fire.

Până la plantarea răsadurilor se aplică lucrări de îngrijire cum ar fi: udatul ori de câte ori este necesar, pentru a menține umiditatea moderată, temperatura se menține la valori de 10-2 grade Celsius noaptea, 12-14 grade Celsius în zile noroase și 16-18 grade Celsius în zilele însorite, repicarea se face după 6-8 zile de la răsărire în cuburi nutritive de 5x5x5 cm.

Plantarea salatei se face manual, folosind diferite scheme în funcție de soi, modul de cultură și momentul plantării. Plantarea se face cu ajutorul lingurei plantatoare, se fac copci în care se distribuie răsadul care prin plantare se îngroapă până la 1 din înălțimea cubului nutritiv.După plantare se face o afânare ușoară a solului după care se aplică o irigare prin aspersiune cu o normă de udare de 100-120 m3 pe hectar.

Lucrările de întreținere sunt puține având în vedere perioada scurtă de vegetație.Completarea golurilor se efectuează în primele 10 zile după plantare, cu răsad rezervat în acest scop. În permanent se verifică cultura și se elimină plantele bolnave sau insuficient dezvoltate.

În cursul perioadei de vegetație se aplică 2-3 fertilizări cu azot administrându-se soluții în concentrație de 4-4,5 %. În total se administrează 200-250 kg/ha azotat de potasiu sau 300-400 kg/ha azotat de amoniu.

Recoltarea se face pe măsură ce căpățânile ajung la completa dezvoltare.

Cultura salatei în solarii

 

Salata se cultivă în sistemul culturilor asociate și succesive în vederea rentabilizării solariilor, și pentru a pune la dispoziția consumatorilor salată proaspătă primăvara devreme.

În solarii salata se cultivă de obicei înaintea culturilor principale cum ar fi: ardei gras, castraveți, vinete, tomate folosindu-se soiuri rezistente.

Răsadul se produce ca și în cazul salatei în sere cu mențiunea ca pe lângă semănatul în sere această lucrare se mai poate face și în solarii sau în câmp adăpostit.

Epoca de semănat se stabilește astfel încât până la plantare răsadul să formeze 5-6 frunze.

Pregătirea terenului se face încă din toamnă, se pregătește terenul executându-se inclusiv modelarea ținând cont de cultură de bază care urmează să se planteze primăvara în solar.

Epoca de plantare se stabilește astfel încât, până la venirea înghețului plantele să aibă posibilitatea să se înrădăcineze. Pentru plantare se folosesc răsaduri cu 5-6 frunze bine formate și călite.

Răsadurile se plantează astfel încât partea superioară a cubului nutritiv să fie la nivelul solului iar după plantare se udă cu apă călduță.Numărul de plante folosite pe hectar este de 175-250 de mii de plante.

Lucrările de întreținere constă din: toamna înainte de venirea frigului se execută o prășire la adâncimea de 5-6 cm.

Primăvara se fertilizează cu 100-120 kg/ha azotat de amoniu în amestec cu 1-2 tone mranița uscată cernută, apoi se face o prășire pentru afânarea solului și încorporarea îngrășămintelor. Până la recoltare se fac 1-2 până la 3-4 udări, în vederea menținerii umidității solului.

Recoltarea are loc în ultima decadă a lunii martie și primele zile din aprilie. 

II. Descrierea și combaterea bolilor la salată

Descrierea și combaterea rizoctoniozei la salată

Rizoctonioza se manifestă încă din faza de răsad, atacă și plantele care au peste 4-6 frunze.Coletul plantelor se atrofiază în diferite măsuri care provoacă ofilirea plantei.

Prevenirea apariției rizoctoniozei se poate realiza prin: așolament rațional (după o cultură infectată nu se înființează o nouă cultura cu plante care face parte din cercul de plante gazdă al ciupercii), plantarea optimă și în soluri ușoare, sistem de nutriţie echilibrat în NPK.

Combaterea chimică se poate realiza prin dezinsecția solului cu Basamid Granule în cantitate de 3-5 kg/100 mp, se aplică la suprafața solului și se încorporează în sol.În condiții de umiditate produsul se descompune în gaz sterilizant cu efect nematocid. Se aplică înainte de înființarea culturii cu 10 până la 35 de zile, înainte de semănat sau plantat în funcție de temperatura solului.

Combaterea chimică în timpul perioadei de vegetație se poate realiza cu ajutorul fungicidelor cum ar fi: Folpan 80 WDG în concentrație de 0,15 % (15 g în 10 l apă pe 2 mp), Merpan 80 WDG în concentrație de 0,1% (15 g în 10 l apă).

 

Descrierea și combaterea la mana salatei (Bremia lactuceae)

Mana salatei produce pagube atât în culturile în câmp, cât și la culturile în spații protejate (sere, solarii, rasadnite).Atacul se manifestă inițial pe frunzele apropiate de sol, și apoi se extinde și asupra celorlalte frunze.Pe frunzele atacate se formează pete gălbui cu puf alb, care treptat devin brune.

Frunzele atacate se zbârcesc și se usucă pe vreme călduroasă, iar în condiții de umiditate ridicată putrezesc și se înnegresc în întregime.

Agentul patogen se numește Bremia lactuceae, sporii transmit infecția pentru anul următor iar umiditatea ridicată a aerului și prezența apei pe frunze favorizează apariția infecției.În timpul iernii, ciuperca rezistă prin sporii formați în plantele atacate.

Prevenirea apariției manei la salată se realizează prin: folosirea de sămânță sănătoasă, adunarea și distrugerea resturilor de plante după recoltare, la apariția bolii, frunzele atacate se vor elimina și distruge.

Combaterea chimică se realizează prin utilizarea de fungicide în timpul perioadei de vegetație cu: Ridomil Gold MZ 68 WG în concentrație de 0,25% (2,5 kg/ha), Acrobat MZ 90/600 WP în concentrație de 0,2 % (2,0 kg/ha), Aliette 80 WG în concentrație de 0,2 % (2,0 kg/ha), Polyram DF în concentrație de 0,2 % (2,0 kg/ha), Dithane M-45 în concentrație de 0,2 %(20 g în 10 l apa), Bon Bon 4 l/ha sau Ortiva Top în doză de 1 l/ha.

 

Descrierea și combaterea putregaiul alb al salatei (Sclerotinia sclerotiorum)

Plantele afectate prezintă simptome de îngălbenire și ofilire.Atacul evoluează pe partea inferioară a tulpinii, unde apar zone de culoare albă sau galben-deschis la început, care ulterior devin brune.Putregaiul alb apare atât în sere cât și în solarii.

Primele simptome apar la sfârșitul iernii când frunzele devin translucide și cad.Primăvara frunzele infectate pot contamina și restul plantei care în final va muri.

Prevenirea apariției putregaiului alb se poate realiza prin: tratamente generale de dezinfecție, igiena cultural, aerisirea frecventă, cultivarea de soiuri rezistente.

Combaterea chimică se realizează prin tratamente în timpul perioadei de vegetație cu fungicide cum ar fi: Teldor 500 SC în concentrație de 0,1% (10 ml în 10 l apă), Switch 62,5 WG în doză de 0.6 kg/ha.

 

Descrierea și combaterea la putregaiul cenușiu (Botrytis cinerea)

Putregaiul cenușiu apare în condiții de umiditate excesivă, la un atac puternic toată căpățâna se acoperă cu un praf cenușiu și frunzele putrezesc.

Prevenirea apariției putregaiului alb se poate realiza prin: tratamente generale de dezinfecție, igiena culturală, aerisirea frecventă, cultivarea de soiuri rezistente, udarea numai prin rigole după formarea căpățânii.

 

Combaterea chimică se realizează prin tratamente în timpul perioadei de vegetație cu fungicide cum ar fi: Teldor 500 SC în concentrație de 0,1% (10 ml în 10 l apă).

III. Descrierea și combaterea dăunătorilor la salată

Descrierea și combaterea limaxului cenușiu (Agriolimax agreste)

Limaxul cenușiu iernează sub formă de ou și mai rar sub formă de adult, hibernează în găuri subterane și crăpături din sol, care sunt ferite de îngheț,în care își încetinesc procesele metabolice, intrând într-o stare de letargie.

Melcișorii rezultați din eclozarea ouălor de iarnă, ajung la maturitate la jumatatea lunii iulie.Melcișorii generației a doua apar începând cu a doua jumătate a lunii august, se hrănesc cu organele vegetative ale plantelor, se matureaza treptat, devin adulți, se împerechează și în a doua jumătate a lunii octombrie depun ouă,și așa se reia ciclul biologic.

Evoluția embrionară depinde de temperatura și de gradul de umiditate, durează între două și patru săptămâni.

Melcii sunt activi ziua, dacă au suficientă umiditate, dacă nu, ei rămân nocturni.În condiții aride, limacsii secretă mult mucus, îngroșându-și masa viscerală și protejându-se astfel de dezhidratare.

Melcul este polifag, se hrănește cu specii de plante cultivate și spontane, atacul producându-se la nivelul tuturor organelor plantelor (subterane și supraterane).

Melcii rod cu ajutorul limbii lor zimțate găuri de formă neregulată pe frunze sau alte părți ale plantei.În zonele roase pot apărea infecții secundare, produse de ciuperci sau bacterii.

Combaterea limaxilor se poate realiza prin strângerea manuală a limacsilor după ploaie sau în timpul nopții la lumina electrică.

Combaterea chimică se poate realiza cu ajutorul moluscocidelor cum ar fi: Optimol 4 G 15 kg/ha se împrăștie la suprafața solului sau se poate încorpora în sol.

 

Descrierea și combaterea la Afide (Hypermyzus lactucae) (Nasonovia)

Nasonovia (afidele) este o specie migratoare care apare în grădini, sere și solarii.Formează colonii masive pe partea inferioară a frunzelor.Acesta dezvoltă 8-12 generații pe an și produce pagube în stadiile de larvă și adult prin înțeparea și sugerea substanței din plante.

Frunzele atacate se necrozează și se răsucesc formând pseudocecidii.Plantele atacate suferă și se debilitează, ducând la scăderea producției.

Afidele sunt vectorii a multor virusuri și boli cum ar fi putregaiul cenușiu.

Afidele au o culoare verde opac, având picioarele subțiri.Adultul are aripile de aproximativ 2,0 – 3,2mm lungime, și în general iau forma unui ax. Antenele sunt de culoare neagră, iar picioarele și trompele sunt de culoare maro.

Combaterea chimică se realizează în timpul perioadei de vegetație, cu insecticide cum ar fi Decis Expert 100 EC în doză de 75 ml/ha sau Movento 100 SC în doză de 0.75 l/ha.

 

Descrierea și combaterea la musculița albă de seră (Trialeuroides vaporariorum)

Musculița albă este un vector important de transmitere pentru mai multe virusuri ale plantelor, iar dejecțiile ei, care conțin multe glucide, favorizează apariția unor ciuperci patogene.

Musculița albă este o insectă mică, culoarea corpului este alb-gălbuie și este acoperit cu o secreție albă de consistență ceroasă.Aripile sunt albe și când sunt deschise au dimensiunea de până la 5 mm. Adulții au ochii de culoare neagră.

Musculita alba de sera se inmulteste foarte rapid, are 3-4 generatii pe an in aer liber, iar in sere pana la 12 generatii.Femele depun intre 100-500 oua, pe partea inferioara a frunzelor, grupate inelar.Incubatia oualor dureaza intre 10-14 zile, la o temperatura constanta de 20-23 grade Celsius.Larvele sunt de culoare galbui, ovale, cu ochii rosii, care se transforma in pupariu, dupa 10 zile.In stadiul de pupariu insecta traieste 12 zile, perioada dupa care apare musculita adulta, si ciclul se reia.

Combaterea musculiței albe de seră este destul de dificilă.Se întâmplă ca generațiile se suprapun și pe aceeași plantă pot exista ouă, larve, pupe și adulți, eficiența insecticidelor scade.

Combaterea chimică a musculiței albe de seră se realizează prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Mospilan 20 SG în concentrație de 0,025 % (1,5 g în 6,0 l apă), Movento 100 SC în doză de 0.75 l/ha.

 

Descrierea și combaterea la coropișniță (Gryllotalpa gryllotalpa)

Coropișnița are o generație la doi ani și iernează ca larvă sau ca adult în sol.Adultul este de 50-70 mm lungime, cu corp robust, castaniu catifelat, terminat cu doi cerci.Capul este rotunjit, pronot globulos.Picioare anterioare adaptate pentru săpat.

Femela depune ouăle într-un cuib la adâncime de 30 40 cm în sol, în număr de 400-600 ouă. Larva este asemănătoare cu adulții, la apariție este de culoare albă.

Adulții și larvele rod pățile subterane ale plantelor, rădăcinile subțiri sunt retezate. Uneori atacă și semințele în curs de răsărire.

Prezența dăunătorilor se recunoaște cu ușurință după galeriile practicate în stratul superficial al solului, precum și după plantele ofilite, retezate sau roase de la suprafața solului.Pagubele produse de coropișniță poate ajunge până la 40%.

Prevenirea și combaterea coropișniței se poate efectua prin arături adânci de toamnă, pentru scoaterea la suprafața solului a coropișnițelor intrate la iernat în vederea distrugerii lor prin ger, toamna pe terenurile puternic infestate, se efectuează gropi cu dimesiuni de 50x50x50 cm, umplute cu gunoi activ de grajd, care este mediul preferat de coropișnițe pentru iernare și desfacerea lor pe parcursul lunilor ianuarie-februarie, păstrarea gunoiului de grajd în locuri protejate și transportarea lui în câmp pe parcursul iernii,cernerea amestecului de sol folosit la semănat care trebuie repicat printr-o sită deasă, pentru reținerea și eliminarea coropișnițelor.

Combaterea chimică se poate realiză prin tratamentul solului cu Corocid Super în doză de 20 kg/ha.