Cultura măcrișului

813

Măcrișul se cultivă pentru frunzele sale care datorită gustului plăcut acrișor, sunt folosite la prepararea unor salate , ciorbe,piureuri.

Deși nu are valoare alimentară prea ridicată,frunzele de măcriș sunt apreciate pentru conținutul de fier, vitamina C, săruri de fosfor , calciu și magneziu. Este o plantă adaptabilă care poate fi întâlnită de la câmpie până pe pajiștile alpine.

Măcrișul este o plantă erbacee perenă,care formează o rădăcină pivotantă,cărnoasă,puternic ramificată,ce pătrunde în sol până la adâncimea de 50-60 cm. La suprafața solului formează o rozetă bogată.

Frunzele din rozetă sunt oval lanceolate și lung petiolate,cu baza sagitată și marginile mai mult sau mai puțin încrețite.Cele de pe tulpina florală sunt mai mici și sesile. Tulpina floriferă apare în anul al doilea de cultură,este ramificată,înaltă de 1,0-1,2 m, muchiată, la început cărnoasă apoi se lignifică.

Florile măcrișului sunt de tip panicul unisexuate de culoare verzuie sau roșietică. Înflorește în lunile mai-iunie iar polenizarea este entomofilă. Semințele sunt foarte mici,într-un gram de semințe intră 800-850 bucăți. Facultatea germinativă a semințelor este de 85-90% și se păstrează 4 ani.

Răsărirea semințelor are loc la 10-14 zile de la semănat , plăntuțele au cotiledoane foarte alungite și îndreptate în sus,colorate în roz.

I. Cerințele măcrișului față de condițiile de mediu.

Măcrișul se caracterizează printr-o mare adaptabilitate la condițiile de vegetație.

Căldura.

Măcrișul este puțin pretențios față de căldură, rezistă în timpul repausului la temperaturi scăzute în timpul iernii. În vegetație poate suportă temperaturi de -7…-9 grade Celsius cea ce face ca în primăvară să-și reia devreme creșterea.

Semințele germinează la 2-3 grade Celsius iar plantele vegetează bine la 15 grade Celsius.

Apa.

Este destul de pretențios față de umiditatea din sol și din atmosferă, necesitând în sol 70-75 % din capacitatea de câmp și o umiditate relativă aerului în jur de 80-85 %. În condiții de secetă, plantele formează doar câteva frunze de calitate inferioară și emit timpuriu tije florifere.

Lumina.

Nu este pretențios față de lumină de aceea se poate cultiva în locuri umbrite.

Solul.

Producții bune se obțin pe solurile luto-nisipoase,bogate în substanțe nutritive, cu suficientă umiditate și un pH ușor acid sau neutru.

Tehnologia de cultură a măcrișului.

Măcrișul se cultivă prin semănat direct în câmp și mai rar prin despărțirea tufelor.

Pregătirea terenului.

Se recomandă ca la înființarea culturii solul să fie desfundat la 35-40 cm, și îngrățat cu gunoi de grajd 30-40 t/ha. Gunoiul de grajd se aplică odată la 4 ani. Terenul poate fi sau nu modelat în brazed ridicate.

Semănatul.

Se poate face în diferite epoci: primăvara devreme, ca semințele să poată beneficia de cât mai multă umiditate sau vară astfel încât până la venirea înghețului semințele să nu încolțească.

Pe teren nemodelat semănatul se face în rânduri echidistante la 25-30 cm, sau în benzi de 5 rânduri, cu distanță între rânduri de 25 cm, iar între benzi de 50 cm.

Pe teren modelat se seamănă în benzi de două rânduri câte două pe fiecare brazdă,cu distanță între rânduri de 20 cm, iar între benzi de 40 cm. Pe suprafețe mari se poate semăna mecanizat.

Se seamănă la adâncimea de 1-2 cm utilizând cantitatea de 3-4 kg de sămânță la hectar.

 

Înființarea culturii prin despărțirea tufelor.

Despărțirea tufelor se face primăvara, în martie iar porțiunile de plante rezultatate la fasonat, se mocirlesc și se plantează la distanță de 20-25 cm.

Lucrările de îngrijire.

La culturile de măcriș înființate prin semănat în primul an este necesar răritul. Lucrarea se face când plantele au 2-3 frunze normale, la distanță de 15-20 cm pe rând.

Anual culturile se îngrijesc prin: înlăturarea frunzelor uscate, prășitul repetat care se realizează manual sau mecanizat, fertilizarea cu 150-200 kg/ha azotat de amoniu, la puțin timp după ce plantele își reiau vegetația, irigarea în special în anii secetoși, la interval de 10-12 zile, combaterea bolilor și dăunătorilor specific culturii.

Pentru creșterea și menținerea calității frunzelor, se îndepărtează tulpinile florifere imediat după ce apar.

Recoltarea frunzelor de măcriș.

Recoltarea poate începe în momente diferite,în funcție de modul și epoca de înfiintare a culturilor.

În cazul culturilor însămânțate primăvara se recoltează încă din primul an, dupa 65-80 de zile de la semănat, în timp ce la culturile semănate vara sau toamna,primele recolte se obțin de abia în primăvara următoare.

Recoltarea se efectuează manual și are loc atunci când în rozetă sunt formate 4-5 frunze suficient de mari (6-8 cm lungime) și fragede. Culesul fruzelor se repetă la interval de 10-15 zile.

Boala cea mai frecventă care poate apărea la măcriș este rugina, care se combate cu ajutorul fungicidelor cum ar fi: Dithane M 45, Polyram DF.

Dăunătorii care pot apărea sunt: puricii verzi, musca măcrișului, viespea sfeclei, pentru acești dăunători se folosesc insecticide specifice.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Close
Agropataki.ro © Copyright 2022. Toate drepturile rezervate.
Close

Notice: ob_end_flush(): failed to send buffer of zlib output compression (0) in /home/agropata/public_html/prestashop/blog/wp-includes/functions.php on line 5286