Cultura de tomate

De la tomate se consumă fructele ajunse la maturitatea fiziologică dar și cele care nu ajung în această fază sunt folosite pentru prepararea murăturilor.

Tomatele se pot consuma într-o gama variată de moduri: în stare proaspătă,ca salată simplă sau în amestec cu alte legume, sau preparate în ciorbe, ghiveci, sosuri, roșii umplute, prelucrate industrial sub formă de pastă, conserve, bulion, sucuri obișnuite sau picante.

Tomatele au valoare alimentară ridicată datorită conținutului fructelor în vitamine, substanțe minerale, zaharuri, acizi organici și aminoacizi.

În țara noastră tomatele sunt plante anuale, deși în zonele de origine se comportă ca plante perene.În condiții de seră pot să vegeteze mulți ani. 

Tomatele cresc și fructifică normal în condiții de mediu asemănător cu cele în care s-au format.

I. Relații cu factori de mediu

Luând cerințele față de căldură, tomatele sunt considerate plante termofile, cu cerințe diferite în funcție de fenofază.

Temperatura minimă de germinare este de 10 grade Celsius în funcție de soi.Temperatura optimă este de 24  grade Celsius, la temperatura minimă germinația are loc în 10-15 zile iar la cea optimă în 5-6 zile.

Temperaturile sub 10 grade Celsius sunt dăunătoare plantelor, la temeperaturi de -1 la 3 grade Celsius chiar și o perioadă scurtă de timp, provoacă înghețul plantei. Peste 30 de grade Celsius plantele nu fructifică, deoarece polenul nu mai germinează, la temperatura de peste 35 grade Celsius plantele își opresc creșterea iar peste 40 grade Celsius mor.

Temperatura optimă pentru germinarea polenului este de 21-26 grade Celsius iar pentru dezvoltarea fructelor temperatura este de 18-24 grade Celsius.

Lumina are un rol important în creșterea și fructificarea tomatelor. Tomatele au cerințe mari față de intensitatea luminii.

Perioada când plantele necesită o iluminare mai puternică începe în a 8-10-a zi de la răsărire.Insuficiența luminii în această fază duce la alungirea tinerelor plante și la obținerea unor răsaduri firave.

Umiditatea solului și a atmosferei prezintă o deosebită importanță pentru creșterea și dezvoltarea culturilor de tomate.Tomatele au pretenții moderate față de umiditate, deoarece coeficientul de transpirație este redus.

La tomatele semănate direct în câmp, sistemul radicular pătrunde mai adânc în sol și plantele se pot aproviziona cu apă din straturile profunde, motiv pentru care se precizează ca tomatele rezistă destul de bine la secetă.

În cazul tomatelor cultivate prin răsad sistemul radicular este mai superficial, plantele nu se pot aproviziona cu apă din straturile profunde ale solului, ceea ce presupune asigurarea apei prin irigare.

În primele faze de creștere, nivelul umidității din sol este de 68-70 % din capacitatea de câmp, iar în perioada de fructificare, începând cu creșterea intensivă a fructelor din prima inflorescență este de 78-81 %.

Consumul zilnic prin evapotranspirație este de 0,5 l în zilele noroase și de 2 l în zilele cu cer senin. Aceste date sunt utile pentru aplicarea irigării culturilor.

Umiditatea în exces este dăunătoare răsadurilor, în mod deosebit în primele faze de creștere.În faza de coacere a fructelor nu trebuie să oscileze perioadele de secetă cu cele cu umiditate abundentă deoarece acestea crapă, iar conținutul în substanța uscată este mai mic.

Solurile recomandate pentru cultura de tomate sunt cele mijlocii. Terenurile nisipoase (ușoare) sunt recomandate pentru culturi timpurii cu condiția asigurării elementelor minerale și apei.

Tomatele cresc și rodesc bine pe sol bine lucrat, afânat, bogat în substanțe fertilizante, cu conținut ridicat de humus, permeabil pentru apă și aer și care se încălzește ușor.

II. Tehnologia culturii tomatelor

Cultivarea tomatelor este diferențiată în funcție de sistemele de cultură practicate. În vederea asigurării producției proaspete pe o perioadă cât mai lungă din an, tomatele se cultivă în câmp (cultura timpurie, de vară și de toamnă), în sere-solarii (ciclul scurt și ciclul lung), în sere (ciclul I și ciclul II) și în răsadnițe.

Cultivarea tomatelor în câmp

Cultura tomatelor timpurii are o importanță destul de mare, această cultură urmărește asigurarea de fructe proaspete la sfârșitul lunii iunie și toată luna iulie.

Plante bune premergătoare sunt: fasolea, cucurbitaceele, bulboasele, mazărea și unele rădăcinoase.Revenirea tomatelor pe același sol se face după 3-4 ani.

Pregătirea terenului pentru cultura de tomate în câmp

Pregătirea terenului se face cu multă grijă din toamnă. După desființarea culturii anterioare se execută mobilizarea terenului în vederea nivelării de exploatare.

Fertilizarea de bază trebuie efectuată în funcție de datele furnizate de cercetarea agrochimică. Orientativ se pot aplica 30-40 tone pe hectar gunoi de grajd nefermentat, 250-300 kg pe hectar superfosfat și 100-150 kg pe hectar sulfat de potasiu.

 

Îngrășămintele sunt încorporate în sol prin arătură adâncă de 28-30 cm, care se lasă în brazdă crudă.

Primăvara după ce terenul s-a zvântat, se întreține arătura până la plantare, cu grapa sau cultivatorul și se administrează 150 kg pe hectar azotat de amoniu, 150 kg pe hectar superfosfat și 75 kg pe hectar sulfat de potasiu.

Amintim câteva erbicide folosite în cultura tomatelor:

 

Erbicidarea se poate face cu erbicidul Dual Gold 960 EC care are acțiune asupra buruienilor monocotiledonate anuale și unele dicotiledonate, se aplică preemergent în cantitate de 0,25 ml/mp la producerea de răsad și 1,0 l/ha preemergent la tomate transplantate, tomate semănate în câmp direct.

Erbicidul Fusilade Forte se uitilizează în combaterea buruienilor monocotiledonate anuale și monocotiledonate perene cu aplicare postemergentă la doza de 0,8 l/ha la buruienile monocotiledonate anuale și 1,3 l/ha la buruienile monocotiledonate perene la tomate transplantate.

La tomatele semănate în câmp direct Fusilade Forte acționează asupra buruienilor monocotiledonate anuale și monocotiledonate perene aplicată postemergent în doza de 0,8 l/ha la cele monocotiledonate anuale și 1,0 l/ha la cele monocotiledonate perene.

Erbicidul Pantera 40 EC se poate folosi la tomate transplantate, cu aplicare postemergentă cu acțiune asupra buruienilor monocotiledonate anuale inclusiv costrei în doza de 0,75 l/ha.

Un alt erbicid folosit este Sencor 70 WG care se poate folosi la tomate transplantate și tomate semănate, combate buruienile dicotiledonate anuale și unele monocotiledonate cu aplicare pre și postemergentă în cantitate de 0,3-0,4 kg/ha.

Erbicidul Stomp 330 EC se poate folosi la tomatele transplantate, are acțiune asupra buruienilor monocotiledonate și unele dicotiledonate anuale, aplicat preemergent la doza de 5,0 l/ha.   Terenul se modelează în straturi înălțate cu lățimea la coronament de 104 cm.

Răsadurile se produc în sere înmulțitor, sere de plastic încălzite, răsadnițe calde în funcție de posibilități.

 

Semănatul se face cu 45-60 de zile înainte de plantare, calendaristic între 20 februarie și 1 martie, norma de sămânță utilizată este de 250 g pentru înființarea unui hectar de cultură. Pentru a mări precocitarea, semințele se tratează cu Atonik în concentrație de 1:2000 timp de 12 ore.

Pentru producerea răsadurilor necesare plantării a unui hectar se vor însămânța 40 m2 de spațiu, cu 6-7 grame sămânța/m2.

 

Răsadurile se repică în cuburi nutritive de 7x7x7 cm sau se produce prin semănat direct în ghivece.

 

Pentru evitarea alungirii răsadurilor în faza de 3-4 frunze adevărate, se face tratament cu Cycocel 400 SL în concentrație de 0,1 % ,10 l la 100 m2.

Înainte de plantarea răsadurilor cu 10-12 zile se face călirea acestora prin scăderea umidității și a temperaturii.

Plantarea în câmp se face în momentul în care temperatura în sol la adâncimea de 10-15 cm, se stabilizează o temperatură de 12 grade Celsius, și când pericolul brumelor târzii a trecut (15-25 aprilie în sudul țării și 1-10 mai în zonele mai nordice).

Plantarea se face manual sau mecanizat cu mașina de plantat răsaduri. Adâncimea de plantare este până la prima frunză adevărată. După plantare la fiecare plantă se aplică 1-2 l apă pe suprafețe mai mici, sau pe rigole cu norme de 150-200 m3/ha pe suprafețe mari pentru a asigura prinderea plantelor.

Lucrările de îngrijire constă din: completarea golurilor după 3-5 zile, cu răsad de calitate, din același soi și de aceeași vârsta cu cel folosit inițial la plantare.

Afânarea solului se realizează prin prășire mecanică și manuală de 3-4 ori, cu această ocazie se combat și buruienile necombătute de erbicide.

Se aplică două fertilizări, prima imediat după apariția pimelor fructe cu 50 kg/ha azotat de amoniu și 50 kg/ha sulfat de potasiu, iar a doua la 15-20 de zile după prima, se aplică 120 kg/ha azotat de amoniu, 100 kg/ha superfosfat și 75 kg/ha azotat de potasiu.

 

Lucrările de îngrijire cu caracter special, de dirijare a creșterii fructificării cuprind: copilitul care se face radical, lăsându-se doar tulpina principală, cărnirea tulpinii după  3-4 inflorescente, la 2 frunze deasupra ultimei inflorescente.

 

Susținerea plantelor se realizează cu ajutorul săracilor sau spalier cu o sârmă la 40-45 cm.

Recoltarea are loc după 15-20 iunie, relizându-se manual și eșalonat la 3-5 zile până la sfarșitul lunii iulie, chiar începutul lui august.

Cultura tomatelor de vară-toamnă

Prin acest sistem de cultură se asigură necesarul de tomate începând de la jumătatea lunii iulie și până la sfârșitul lunii septembrie începutul lunii octombrie, atât pentru consumul în stare proaspătă cât și pentru industrializare.

Bune premergătoare pentru tomatele de vară-toamnă sunt: legumele rădăcinoase, bulboasele, mazărea etc.

Înființarea culturii se face după 1 mai, solul destinat tomatelor se poate folosi total sau parțial cu culturi anticipate cum ar fi: salată, ceapă verde, ridichi de lună, spanac cu condiția ca acestea să fie recoltate până la sfârșitul lunii aprilie.

Răsadurile necesare înființării culturii sunt produse în solarii sau răsadnițe calde și semicalde. În răsadnițele semicalde semănatul are loc între 1-20 martie, iar pentru tomatele destinate industrializării din 5 martie, în trei epoci la interval de 10 zile până în 25 martie.

Semănatul se face rar la 8-10 cm între rânduri și 2-3 cm pe rând, norma de sămânță folosită pentru un hectar de cultură este de 300-350 g.

Pentru culturile de vară se poate face repicatul direct în stratul nutritiv la 10 cm între rânduri și 3-4 cm pe rând.La culturile de toamnă răsadul nu se mai repică. Vârsta răsadului la plantare trebuie să fie în jur de 45 de zile.

Pentru prevenirea alungirii răsadurilor se poate utiliza Cycogan 400 SL în concentrație de 0,1 %,10 l la 100 m2.

Pentru a permite plantarea răsadurilor cu mașina acestea trebuie să fie scurte, viguroase și bine călite. Răsadurile nerepicate se scot grupate, cu mai mult pământ pe rădăcina, și se transportă ferite de soare și vânt la locul de plantare.Pentru a asigura o prindere cât mai bună, înainte de plantare se face mocirlirea.

Plantarea în câmp a răsadurilor se realizează eșalonat între 1-25 mai. Pe terenul modelat se plantează două rânduri la 60 cm, iar între plante pe rând la 30-35 cm.

În cazul utilizării soiurilor nedeterminate, plantarea se face pe teren nemodelat iar susținerea plantelor se face pe spalier înălțat, distanțele de plantare fiind de 100 cm între rânduri și 20 cm pe rând. Pentru a asigura prinderea cât mai bună a răsadurilor după plantare se udă bine terenul.

Completarea golurilor se realizează după 3-5 zile, cu rezerve de răsad, iar solul se menține afânat și curat de buruieni.

Tomatele pentru industrializare sunt fertilizate de 2 ori iar tomatele de vară-toamnă susținute pe spalier înalt se fertilizează de 6 ori.

După prinderea răsadurilor, se efectuează palisatul la culturile pe spalier înalt, cu ajutorul sforilor care se leagă în partea de jos de tulpină iar cu capătul de sus de sârma spalierului.Pe măsură ce cresc plantele acestea se răsucesc în jurul sforilor de susținere.

Soiurile cu creștere determinată nu se susțin și nu se copilesc, acestea se dezvoltă viguros, umbresc bine solul și datorită acestui fapt umiditatea se păstrează mai bine, dar producția este mai puțin întârziată față de cele susținute pe araci sau spalier.

Soiurile nedeterminate susținute pe spalier înalt se conduc cu tulpina principală și 1-2 copili preflorali, susținuți la rândul lor pe sfori, ceilalți copili se elimină. Cârnitul se face după 5-6 inflorescențe lăsând 1-2 frunze deasupra ultimei inflorescențe.

Recoltarea se face eșalonat la maturitatea fiziologică, de la jumătatea lunii iulie și până la începutul lunii octombrie.

Recoltarea se face cel mai adesea manual, la interval de 3-5 zile.Înaintea venirii primelor brume se recoltează fructele verzi care se folosesc pentru murat.Fructele verzi ajunse la mărimea normal și cu o ușoară nuanță gălbuie pot fi postmaturate în încăperi încălzite la 20-23 grade Celsius timp de 10-16 zile.

Cultura tomatelor în solarii

În solarii se practică două sisteme: ciclul scurt, care ține de la 20 martie-5 aprilie, până la 15-20 iulie și ciclul lung care se înființează la aceeași dată cu ciclul scurt dar desființarea culturii se face în jur de 15-20 septembrie.

Pregătirea terenului se începe din toamnă cu defrișarea culturii anterioare. Se strâng și se scot din solar toate resturile vegetale, spalierul etc.

 

Fertilizarea de bază se face cu 50-70 t/ha gunoi de grajd descompus, aplicat odată la 2-3 ani, cu 300-500 kg/ha superfosfat și 150-200 kg/ha sulfat de potasiu.

Mobilizarea solului se face la 28-30 cm.O dată la 3-4 ani este bine să se facă subsolajul la adâncimea de 40-50 cm.

Pentru dezinfectarea solului se poate folosi Nemathorin 10 G care acționează asupra nematozilor din genul Globodera, Heterodera, Meloidogyne, Radopholus.

 

La tomatele din solarii se aplică pentru nematodul galicol al rădăcinilor în doză de 15 kg/ha.

Pentru sterilizarea solului un produs foarte bun este Basamid Granule cu efect nematocid, insecticid, erbicid și fungicid.

Basamid Granule are efect asupra multor agenți patogeni cum ar fi: mana de sol a tomatelor (Phytophtora parasitica ) în doză de 3-5 kg/100 mp, căderea răsadurilor(Pythium debaryanum) în doză de 3-5 kg/100 mp, mana salatei (Bremia lactucae) în doză de 3-5 kg/100 mp, putregaiul bazei tulpinii (Didymella licopersici) în doză de 3-5 kg/100 mp,rizoctonia la legume(Rhizoctonia solani) în doză de 3-5 kg/100 mp,și nematozi cum ar fi nematod al plantelor de seră (Meloydogine sp.) în doză de 3-5 kg/100 mp, nematod al plantelor de seră (Heterodera sp.) în doză de 3-5 kg/100 mp, nematod al plantelor de seră (Dithylenchus sp.) în doză de 3-5 kg/100 mp.

Basamid granule se aplică la suprafața solului și se încorporează în sol.

Timpul de pauză între ultimul tratament și semănat sau plantat se asigură un timp de pauză de 10-30 zile în funcție de temperatura solului, cu cât este mai scăzută (minim 6 C) cu atât timpul de așteptare este mai lung (peste 30 de zile).

Dacă solul este infestat cu buruieni se pot aplica tratamente pre și postemergente cu erbicide cum ar fi : Dual Gold 960 EC,Fusilade Forte,Pantera 40 EC,Sencor 70 WG,Stomp 330 EC.

Răsadurile se produc în sere înmulțitor, în răsadnițe calde în sere încălzite, acoperite cu plastic.

Semănatul se începe din a treia decadă a lunii ianuarie, se seamănă în lădițe sau pe strat nutritiv folosind circa 250 g sămânță pentru un hectar de cultură.

 

Răsadurile se repică în ghivece de plastic de 8 cm sau cuburi nutritive de 7x7x7 cm, la apariția primei frunze adevărate.Pentru prevenirea alungirii plantelor se utilizează Cycogan 400 SL în concentrație de 0,1 %.

O deosebită atenție trebuie acordată călirii răsadurilor cu 10-12 zile înainte de plantare, ținând seama că în solar temperaturile sunt mult mai reduse.

Pentru ambele cicluri plantarea se face între 20-25 martie în zonele sudice și până în 5 aprilie în zonele nordice, când în sol temperatura se menține constantă la 10-12 grade Celsius.

Plantarea se face manual la distanțe de 70 cm între rânduri și 30 cm pe rând la ciclul scurt și 35 cm pe rând la ciclul prelungit. După plantare răsadul se udă local cu 0,5 l apă pe fiecare plantă,pentru a nu răci solul.

Lucrările de îngrijire constă din: completarea golurilor după primele 10 zile de la plantare cu același răsad păstrat în acest scop, solul se menține afânat curat de buruieni, prin prășiri repetate aplicate manual sau mecanic.

Primul prășit manual se face după 10-12 zile de la plantare, următoarele prășiri se repetă la interval de 10-15 zile în funcție de nevoie.

Se aplică două fertilizări faziale: la legarea fructelor în prima inflorescență și la a doua inflorescență.

La ciclul scurt se aplică o fertilizare cu 300 kg/ha azotat de amoniu la legarea fructelor din etajul al treilea, care se repetă la legarea celei de a cincea inflorescență, dar la ciclul prelungit.

Irigarea în solar se face diferențiat, la ciclul scurt se fac 10-12 udări iar la ciclul prelungit 14 -16 udări. În prima fază normele de udat sunt mici, 200-250 m3/ha pentru a nu răci solul, iar pe măsură ce vremea se încălzește și plantele cresc, se măresc și normele de udare la 350-400 m3/ha.

 

Rezultate bune se obțin prin folosirea irigării prin rigole dar se pot obține rezultate mult mai bune prin folosirea irigării prin picurare, care asigură o distribuție mai uniformă a apei de udare și reduce cu 25-40 % normă de irigare.

Susținerea plantelor se face la circa 20 de zile de la plantare, pe spalier cu o singură sârmă la ciclul scurt sau cu sfori mai lungi, susținute de sârme fixate pe scheletul solarului la ciclul prelungit.

Copilitul se realizează săptămânal, când copilii au maxim 5 cm lungime. Cărnitul la ciclul scurt se face după 3-4 inflorescente iar la cel prelungit după 7-8 inflorescențe.

Pe măsură ce frunzele de la bază se îngălbenesc acestea se îndepărtează, defolierea se face repetat imediat după prinderea răsadurilor, îndepărtând 1-2 frunze de bază.

Dirijarea factorilor de mediu este foarte importantă în special temperatura și umiditatea se realizează prin aerisire.

Aerisirea se realizează prin deschiderea ușilor de la capete, iar în zilele mai călduroase se aerisește și prin zona de mijloc a solariilor prin ridicarea apoi îndepărtarea completă a foliei pe o lungime de 6-8 m.

Din ciclul scurt tomatele se recoltează calendaristic în jurul datei de 20 mai în zonele favorabile, iar în zonele mai puțin favorabile în jur de 5-10 iunie.

Recoltarea se face manual, zilnic sau la 2-3 zile, la ciclul I recoltarea se face până în decada a treia a lunii iulie, iar pentru ciclul prelungit până în septembrie.

Tip de cultură	Semănare	Plantare	Condiții
Cultura timpurie cu încălzire	1 nov. – 10 dec.	15 ian. – 15 feb.	sere/solarii încălzite
Cultura timpurie cu încălzire	10 dec. – 10 ian.	15 feb. – 1 mar.	sere/solarii slab încălzite
Cultura de vară	1 ian. – 20 ian.	1 mar. – 1 apr.	solarii duble
Cultura de vară – toamnă	1 feb. – 20 mar.	1 apr. – 1 mai	solarii simple

Cultivarea tomatelor în sere

Cultura în sere se realizează în două cicluri: ciclul I din ianuarie până la sfârșitul lunii iunie și ciclul II din prima decadă a lunii iulie până la jumătatea lunii decembrie.

Pregătirea serelor se face diferențiat la cele două cicluri de cultură.Pregătirea serelor pentru ciclul I se realizează prin: evacuarea resturilor vegetale ale culturii precedente, mobilizarea adâncă a solului la 28-30 cm, frezarea solului la adâncimea de 15 cm, dezinfecția chimică cu Basamid Granule în cantitate de 3-5 kg/100 mp, Nemathorin 10 g în cantitate de 15 kg/ha, fertilizarea de bază cu îngrășăminte chimice conform rezultatelor analizelor agrochimice, frezarea pentru încorporarea acestora și modelarea terenului.

Pentru ciclul II se administrează îngrășăminte organice în cantitate de 80-100 t/ha.

Răsadurile se produc în sere înmulțitor, se seamănă pe strat sau direct în ghivece.Semănatul se realizează în prima decadă a lunii iunie, norma de sămânță utilizată fiind de 200-250 g sămânță pentru un hectar de cultură.

Răsadurile se repică după 8-12 zile, în cuburi nutritive cu latura de 10 cm sau în ghivece din plastic cu volum de 1 litru.

Lucrările de îngrijire a răsadurilor constă din: dirijarea temperaturii în funcție de luminozitate, temperaturile fiind cuprinse între 20-22 grade Celsius în zilele senine, 16-18 grade în zilele noroase și 14-16 grade Celsius noaptea, rărirea ghivecelor la 20 de zile de la repicat, fetilizarea cu soluții de îngrășăminte complexe sau foliare, asigurarea umidității, aerisirea periodică, tratamente cu Cycocel 400 SL în concentrație de 0,1 % când plantele au 3-4 frunze.

Înființarea culturii pentru ciclul I se face între 1 ianuarie-15 martie în funcție de posibilitățile asigurării energiei.

Pentru ciclul II plantarea are loc în jurul datei de 15 iulie. Distanțele de plantare sunt de 80 cm între rânduri și 37-50 cm între plante pe rând, în funcție de cerințele hibrizilor, realizându-se densități cuprinse între 24 de mii și 34 de mii de plante pe hectar.

Lucrările de îngrijire constă din: afânarea solului care se poate face manual sau mecanic, mulcirea se execută cu paie de grâu sau secară, după 50-60 de zile de la plantare, prin așternerea unui strat gros de 5-10 cm paie pe intervalul pe care se circulă. Mulcirea se poate efectua și cu folie de polietilenă neagră cu o grosime de 0,05 mm.

 

Completarea golurilor se face în primele două săptămâni de la plantare, cu răsad din rezervă de răsad, de bună calitate și din același hibrid.

Susținerea plantelor se face cu sfori legate cu un capăt de sârma spalierului cu celălat de baza tulpinii plantei, legătura se face mai larg pentru a permite îngroșarea tulpinii.

Legarea plantelor se face după 15-20 de zile de la plantare, când plantele sunt deja bine înrădăcinate. Pe măsură ce plantele cresc se palisează prin răsucirea pe sfoară.

Copilitul se efectuează săptămânal și constă din suprimarea tuturor lăstarilor ce cresc la subsuoara frunzelor, când au 4-5 cm.

Defolierea începe înainte de intrarea în parga a fructelor din prima inflorescență și se poate continua până sub etajul de fructe din care se recoltează, nu se elimină mai mult de trei Frunze pe săptămână.

Cârnitul plantelor la ciclul I se execută după 8-12 inflorescențe, iar pentru ciclul II după 4-8 inflorescențe, lucrarea se efectuează cu circa 60 de zile înainte de încheierea culturii, lăsând 1-2 frunze deasupra ultimei inflorescențe.

Recoltarea tomatelor din ciclul I începe la sfârșitul lunii martie în funcție de data plantării și durează până la sfârșitul lunii iunie.

Recoltarea ciclului II începe în ultima decadă a lunii septembrie și ajunge până la jumătatea lunii decembrie. Recoltarea se efectuează manual la diferite grade de maturare în funcție de destinația fructelor la interval de 2-3 zile. Fructele din ultimele recoltării pot fi supuse postmaturării la temperatură de 22-27 grade Celsius.

III. Descrierea și combaterea bolilor la cultura de tomate

Descrierea și combaterea căderii plăntuțelor la tomate

Căderea plăntuțelor (Pythium spp.) este o boală extrem de periculoasă pentru răsaduri, apare la orice specie de plante.

Căderea plăntuțelor (Pythium spp.) se datorează unei ciuperci Pythium ultimum și provoacă putrezirea plăntuțelor de răsad. Pythium apare de la colet (zona dintre rădăcină și tulpină) spre rădăcină și spre tulpină.

Odată instalată boala, plăntuțele atacate sunt distruse deși ele sunt verzi dar rădăcina și o zonă din colet și tulpină este putrezită și măcerată.În locul unde atacă ciuperca rămân doar niște firișoare albe.Plăntuțele atacate se culcă sau se prăbușesc la pământ.

Boala apare din momentul în care plăntuțele au răsărit și până planta ajunge la 3-4 frunze adevărate.

Condițiile care favorizează apariția bolii sunt: temperatura de peste 20 de grade Celsius, substrat umed și umiditate mare în sol în jurul plantei.

Măsuri de prevenire și combatere pentru apariția bolii:

Se evită udatul excesiv, asigurați-vă că după ce a-ți udat substratul acesta se va zvânta rapid. Se verifică periodic zona coletului (prin sondaj) întrucat boala nu apare la toate răsadurile ci pe zone (vetre), dacă observați boala începeți tratamentele de combatere reprezentate tot prin udarea substratului cu soluție de Tachigaren 30 L în concentrație de 0,1 % sau Previcur Energy în concentrație de 0,1 % (100 ml în 100 l apă), Merpan 80 WDG în concentrație de 0,15 % (15 g în 10 l apă pe 2 mp), Folpan 80 WDG în concentrație de 0,15 % (15 g în 10 l apă pe 2 mp).

 

Descrierea și combaterea manei de sol (Phytophthora parasitica) la tomate

Mana de sol (Phytophtora parasitica) este o boală extrem de periculoasă pentru răsaduri apare la orice specie de plante.

Mana de sol se datorează unei ciuperci Phytophtora și provoacă putrezirea plăntuțelor de răsad. Mana de sol apare de la colet (zona dintre rădăcină și tulpină) spre rădăcina și spre tulpină.

Odată instalată boala plăntuțele atacate sunt distruse și pierdute ele sunt verzi dar rădăcina și o zona din colet și tulpina este putrezită și macerată.În locul unde atacă ciuperca rămân doar niște firișoare albe.Plăntuțele atacate se culcă sau se prăbușesc la pământ.

Boala apare din momentul în care plăntuțele au răsărit până când planta ajunge la 3-4 frunze adevărate.

Condițiile care favorizează apariția bolii sunt: temperatura de peste 20 grade Celsius, substrat umed și umiditate mare în sol în jurul plantei.

Măsuri de prevenire și combatere pentru apariția bolii:

Se evită udatul excesiv, asigurați-vă ca după ce a-ți udat substratul acesta se va zvânta rapid.

Se verifică periodic zona coletului (prin sondaj) întrucat boala nu apare la toate răsadurile ci pe zone (vetre) dacă observați boala începeți tratamentele de combatere prin udarea substratului cu soluție de Previcur Energy în concentrație de 0,1 % (100 ml în 100 l apă), Merpan 80 WDG în concentrație de 0,15 % (15 g în 10 l apă pe 2 mp), Folpan 80 WDG în concentrație de 0,15 % (15 g în 10 l apă pe 2 mp).

Descrierea și combaterea rizoctoniozei (Rhizoctonia solani) la tomate

 Rizoctonioza se manifestă încă din faza de răsad, atacă și plantele care au peste 4-6 frunze. Coletul plantelor se atrofiază în diferite măsuri care provoacă ofilirea plantei.

Prevenirea apariției rizoctoniozei se poate realiza prin: așolament rațional (după o cultură infectată nu se înființează o nouă cultura cu plante care fac parte din cercul de plante gazdă al ciupercii), plantarea optimă și în soluri ușoare, sistem de nutriţie echilibrat în NPK.

Combaterea chimică se poate realiza cu ajutorul fungicidelor cum ar fi: Folpan 80 WDG în concentrație de 0,15 % ( 15 g în 10 l apă pe 2 mp), Merpan 80 WDG în concentrație de 0,1% (15 g în 10 l apă), Tachigaren 30 L în concentrație de 0,1 % (10 ml în 10 l apă).

Descrierea și combaterea manei (Phytophthora infestans)

Mana (Phytophtora infestans) apare atât în câmp cât și în solarii și sere.

Atacul apare pe organele aeriene, pe frunze petele mari, verde-cenușii, au puful lax, albicios de conidiofori și conidii pe fața inferioară. Pe tulpini și petioluri petele cafenii formate nu sporulează.Pe inflorescențe atacul produce căderea florilor după brunificarea acestora.

Atacul pe fructe apare sub forma unor pete mari, galbene-verzui, apoi brune, în jurul pedunculuilui.Suprafața petei este tare, uscată și denivelată.Infecția pătrunde în pulpă, unde brunifică sămânța, care-și pierde germinația.

Transmiterea bolii se realizează prin fructele de tomate infectate, rămase în sol. Modul de viață al patogenului este determinat de temperatura joasa a aerului și durata de menținere a peliculei de apă pe suprafața aeriană a plantelor. Temperatura între 12-15 grade Celsius a aerului este favorabilă pentru producerea infecțiilor. După infecție, temperaturile mai ridicate, de 18-22 grade Celsius sunt cele mai favorabile pentru intesificarea proceselor de patogeneză.Menținerea umidității pe partea aeriană a plantelor, provenite din ploi, rouă sau irigare prin aspersiune, timp de câteva ore, sunt suficiente pentru producerea infecțiilor.

Nu există metodă eficientă de prognoză, tratamentele au cel mai mare succes, dacă sunt aplicate preventiv, începând din a doua jumătate a lunii mai și continuate până la începutul lunii iulie (în câmp).

Prevenirea și combaterea manei se poate realiza prin așolament rațional, amplasarea la distanță a tomatelor față de lanurile de cartofi.

Combaterea manei pe cale chimică în perioada de vegetație se poate realiza cu fungicide sistemice și de contact.

Produsele sistemice se recomandă a se utiliza în condiții de pericol al extinderii rapide a infecțiilor, când condițiile ecologice devin foarte favorabile pentru infecții.

Amintim câteva produse fitosanitare care se pot utiliza în combaterea manei: Ridomil Gold MZ 68 WG în concentrație de 0,25 % (2,5 kg/ha) (25 g la 10 l/100 mp), Ridomil Gold Plus 42,5 WP în concentrație de 0,3 % (3,0 kg/ha) (30 g la 10 l/100 mp), Bravo 500 SC în concentrație de 1,5-2,0 l/ha,(20 ml în 10-13 l/100-130 mp), Dithane M-45 în concentrație de 2,0-2,5 kg/ha(20 g la 8-10 l apă/80-100 mp), Dithane Neotec 75 WG în concentrație de 0,2 % (20 g la 10 l apă), Equation Pro în concentrație de 0,4 % (6 g în 15 l/150 mp), Folpan 80 WDG în concentrație de 0,15 % (15 g în 10 l apă) , Funguran OH 50 WP în concentrație de 0,4 % (30 g in 7,5 l apă), Manzate 75 DF în concentrație de 0,2 % (2,0 kg/ha) , Merpan 80 WDG în concentrație de 0,15 % ( 15 g în 10 l/100 mp), Ortiva 250 SC în concentrație de 0,075 % (0,75 l/ha), Shavit F 72 WDG în concentrație de 0,2 % ( 2 kg/ha).

Ofilirea bacteriană la tomate (Corynebacterium michiganense)

 Ofilirea bacteriană atacă mai frecvent în sere și solarii dar în condiții favorabile pentru infecție, se poate întâlni și în culturile din câmp deschis. Datorită pierderilor mari, a posibilității de răspândire și dificultatea combaterii, patogenul a fost trecut pe lista de carantină.

Atacă rădăcinile și partea aeriană în toate fazele de dezvoltare, pe plăntuțe apar pete albicioase, rotunde, de 1-3 mm, în dreptul cărora țesutul se necrozează.

La plantele mai dezvoltate, ofilirea apare în timpul înfloritului, simtomele infecției fiind: ofilirea, care începe de la frunzele bazale și cuprinde întreaga plantă. La început plantele își revin în timpul nopții, apoi ofilirea este definitivă.Tulpina și petiolul secționat arată brunificarea vaselor. Pe tulpină și petiol apar pete alungite, negricioase și în dreptul lor apar crăpături (ulcerații).

În cazul infecțiilor prin peduncul, fructele au aspect normal, dar secționând un fruct se observă brunificarea vaselor din interior, iar semințele sunt și ele brune sau negre.

În cazul infecțiilor locale fructele afectate prezintă la exterior un simptom caracteristic” ochi de pasăre” (un punct negricios înconjurat de un inel de culoare albicioasă și ușor proeminentă).

Agentul patogen se numește Corynebacterium michiganense și se transmite prin: sămânță, în timpul vegetației prin picăturile de apă sau chiar și prin mâinile muncitorilor când sunt făcute lucrări de copilot și defoliat, mai ales când plantele sunt umede. Bacteria pătrunde prin răni, perișorii rupți ai frunzelor și ajunge în vasele conducătoare, pe care le opturează provocând ofilirea.

Condițiile optime pentru infecție sunt de 24-28 grade Celsius ziua, și 16-18 grade noaptea, și umiditate relativ ridicată a aerului.

Prevenirea apariției ofilirii se poate realiza prin: strângerea și distrugerea resturilor vegetale infectate, culturile de tomate se amplasează pe terenuri neinfestate sau nu s-au observant plante cu aceste simptome, în sere și răsadnițe este necesar dezinfectarea solului pe cale termică (prin aburi), se recoltează semințele numai de la plante sănătoase, în perioada de vegetație plantele atacate se smulg și se ard.

Combaterea pe cale chimică se poate realiza prin tratamente cu fungicidele: Topsin M 70 în concentrație de 0,1 % (10 g în 10 l apă), Dithane M-45 în concentrație de 0,2 % (20 g în 10 l apă), Dithane Neotec 75 WG în concentrație de 0,2% (20 g în 10 l apă).

Descrierea și combaterea la pătarea cafenie (Fulvia fulva)

Pătarea cafenie este specifică mai ales tomatelor cultivate în spații protejate.

Primele simptome apar pe frunzele bătrâne de la baza plantelor, sub formă de pete mici, de culoare gălbuie, care se măresc în diametru și devin galbene. Pe partea interioară a frunzelor, în dreptul petelor, apare un puf de culoare cafenie.În condiții favorabile, petele confluează, țesuturile atacate se brunifică și se necrozează iar plantele se defoliază treptat datorită uscării frunzelor.Datorită infecției plantele stagnează în creștere la fel și fructele.

Factorii care favorizează apariția acestei boli sunt: temperaturile de peste 22 grade Celsius, corelată cu umiditatea ridicată și circulația redusă a aerului la nivelul plantelor.

Prevenirea apariției pătării cafenii se realizează prin: utilizarea de semințe tratate, se defoliază etajele inferioare ale plantelor pentru a asigura o ventilație cât mai bună a aerului la nivelul solului, irigarea prin brazde sau prin picurare reduce atacul, cultivarea de soiuri  hibrizi rezistente.

Combaterea chimică se realizează prin tratament la apariția primelor pete cu: Antracol 70 WP în concentrație de 0,2 % (20 g în 10 l apă), Bravo 500 Sc în cantitate de 1,5-2,0 l/ha (20 ml în 10 13 l apă), Polyram DF în concentrație de 0,2 % (20 g în 10 l apă), Dithane M -45 în concentrație de 0,2 % (20 g în 10 litri apă), Dithane Neotec în concentrație de 0,2 % (20 g în 10 litri apă), Topsin M 70 în concentrație de 0,1 % (10 g la 10 litri apă).

Descrierea și combaterea pătării albe (Septoria Lycopersici)

Boala este frecventă la culturile cultivate în câmp, apare îndeosebi în anii ploioși, boala apare rar la cele cultivată în solarii și nu se găsește la cele cultivate în seră.

Atacul apare pe frunze ,tulpini, pedunculi, sepale și mai rar pe fructe.Pe frunze apar pete mici, brune, cu centrul albicios, în care apar punctișoare negre, picnidiile cu picnosporii ciuperci. Frunzele atacate puternic, se usucă, începând cu cele de la baza plantei.Pe tulpini petele sunt cenușii, adâncite, pe care de asemenea apar picnidiile.

Patogenul afectează în special frunzele mici, în primele faze de vegetație.Dacă în perioada plantării în câmp, în mai-iunie se înregistrează ploi frecvente sau roua, care mențin umiditatea sub formă de peliculă pe suprafața plantelor pe perioade îndelungate, iar temperaturile se mențin în jurul temperaturii de 25 grage Celsius, atunci posibiliatea apariției unei infestări puternice este foarte probabilă.

Prevenirea apariției pătării albe (septoriozei) se poate realiza prin: adunarea și arderea resturilor vegetale, rotația culturilor (tomatele nu trebuie să revină pe acelaș teren timp de 3 ani).

Combaterea chimiă se realizează prin tratamente în timpul perioadei de vegetație cu: Dithane M -45 în concentrație de 0,2 % (20 g la 10 litri apă), Dithane Neotec 75 EG în concentrație de 0,2 % (20 g în 10 litri apă), Antracol 70 WP în concentrație de 0,2 % (20 g în 10 litri apă), Bravo 500 SC în concentrație de 0,4 % (20 ml în 5 litri apă/50 mp), Topsin 500 SC în concentrație de 0,07 % (0,7 l/ha).

Descrierea și combaterea pătării brune sau alternarioza (Alternaria solani)

În răsadnițe atacul se manifestă prin pete alungite, cu aspect neregulat, brune închis, care cuprind partea bazală a tulpinii, de jur-împrejur.

Pe frunze apar pete brune-cenușii, la început mici de 5-10 mm, care apoi cresc și prezintă cercuri concentric. După formarea gazonului de conidia, petele devin pulverulente. Suprafața frunzei din jurul petelor se îngălbenește și se usucă. Pete necrotice apar și pe tulpină, adâncite în țesut.

Atacul pe fruct apare pornind de la petiol, sub forma unor pete asimetrice la început, care sunt de culoare brună-închisă și sunt adâncite în țesut.Pe ele se formează gazonul de cinidii de culoare neagră. În secțiunea țesutul fructului are culoare brună.

Pătarea cafenie sau alternarioza se răspândește prin sămânța infectată, precum și prin conidia în timpul vegetației. Resturile de plante bolnave reprezintă de asemenea o sursă importanța de înocul.

Ciuperca are pretenții ridicate față de temperatura, având optimul termic de 26-28 grade Celsius.Anii secetoși, călduroși sunt foarte favorabili infecțiilor.Sunt suficiente perioadele scurte, de roua pe suprafața plantelor, pentru a se realiza infecții puternice.

Prevenirea apariției bolii se poate realiza prin: strângerea și arderea resturilor vegetale infestate, dezinfecția termică sau chimică a solului.

Combaterea pe cale chimică se realizează în timpul peioadei de vegetație la interval de 7-10 zile cu: Bravo 500 SC în concentrație de 1,5-2,0 l/ha (20 ml în 10-13 litri apa/100-130 mp), Polyram DF în concentrație de 0,2 % (20 g în 10 l apă), Ridomil Gold MZ 68 WG în concentrație de 0,25 %( 2,5 kg/ha), Rovral 500 Sc în concentrație de 0,1 % ( 1,l/ha), Shavit F 72 WP în concentrație de 0,2 % (2 kg/ha), Score 250 SC în concentrație de 0,05 % (0,5 l/ha).

Descrierea și combaterea pătării frunzelor și basicarea fructelor (Xanthomonas vesicatoria)

Apare mai frecvent în câmp, în anii cu ploi frecvente.Pe frunze, petele galbene- verzui apar dea lungul nervurilor, având o zonă translucidă în jur și picături de exsudat pe fața inferioară. Simptomul apare pe frunzele verzi, sub forma unor vezicule numeroase în cavitatea pedunculară, de 2-4 mm, ușor proeminente, pline de exsudat. Odată cu ruperea epidermei, lichidul se scurge, iar petele se usucă, rămânând adânciturile care depreciază fructele.

Temperaturile înalte de 27-30 grade Celsius precum și umiditatea ridicată mai multe ore pe suprafața plantelor sunt favorabile pentru patogen.

Prevenirea apariției bolii se realizează prin: utilizarea semințelor tratate, adunarea și distrugerea resturilor vegetale.

Combaterea pe cale chimică se poate realize prin tratamente cu: Alcupral 50 Pu în concentrație de 0,5 % (4-5 kg/ha), Equation Pro în concentrație de 0,4 % ( 6 g în 15 l/150 mp), Melody Compact 49 WG în concentrație de 0,2 % (2 kg/ha), Dithane M-45 în concentrație de 0,2 % (20 g în 10 litri apă), Dithane Neotec în concentrație de 0,2 % (20 g în 10 litri apă).

Descrierea și combaterea făinării (Leveillula solanacearum)

Pe fața superioară, frunzele prezintă la început pete decolorate (gălbui) care se pot uni în condiții favorabile dezvoltării bolii. Pe fața inferioară a limbului, în dreptul petelor se formează o pâslă fină, cenușie albicioasă, care în timp devine prăfoasă și presărată cu puncte brune-negricioase. Datorită atacului are loc îngălbenirea și uscarea frunzelor în totalitate, fructele de pe plantele puternic atacate rămân mai mici și nu se dezvoltă normal.

În seră condițiile prielnice pentru dezvoltarea bolii sunt temperaturile de 18-24 grade Celsius și umiditatea relativă a aerului ce variază între 70-82 %.

Ciuperca se transmite de la un an la altul prin resturile vegetale.

Prevenirea apariției bolii se poate realiza prin: străngerea și distrugerea resturilor vegetale, se respectă rotația culturilor (se exclud vinetele și ardeii care se pot îmbolnăvi), în seră după apariția bolii se ridică temperaturile cu 2-3 grade Celsius (peste 24 grade Celsius), iar umiditatea relativă se reduce sub 25 grade Celsius, se recomandă utilizarea de hibrizi rezistenți genetic.

Combaterea chimică se realizează prin tratamente cu: Tilt 250 EC în concentrație de 0,02% (4 ml în 20 l apă), Topas 100 EC în concentrație de 0,035 %, Shavit F 72 WP în concentrație de 0,2 % (20 g în 10 l apă), Ortiva 250 EC în concentrație de 0,75 % (0,75 l/ha) (7,5 ml în 10 l apă), Kumulus DF în concentrație de 0,4 % (30 g în 7,5 l apă), Thiovit Jet 80 WG în concentrație de 0,3-0,4 % (3-4 kg/ha).

Descrierea și combaterea putregaiului cenușiu (Botrytis cinerea)

Atacul se manifestă pe toate organele aeriene ale plantelor.Primele simptome apar, de regulă, pe frunzele bătrâne de la baza plantelor, sub forma unor pete verzui sau gălbui-verzui, care se necrozează și uneori prezintă o zonare concentrică. La suprafața țesuturilor atacate apare un puf abundent, de culoare cenușie, format din conidioforii și conidiile ciupercii, care reprezintă o sursa de infecție pentru celelalte organe ale plantelor (petiolurile frunzelor, tulpini, fructe). Pe tulpini atacul se manifesta la baza plantelor prin apariția unor zone depresionare, eliptice, zonate concentric, care pot cuprinde tulpina de jur-împrejur și care determină moartea prematură a plantelor.Pete asemănătoare pot apărea la diferite niveluri ale tulpinii, plantele se ofilesc deasupra zonei de atac.

Atacul cel mai păgubitor și caracteristic apare pe fructe sub forma unui putregai umed și moale la locul de inserție al pedunculuilui, la suprafața căruia se dezvoltă din abundență sporii ciupercii de culoare cenușie.Fructele bolnave se desprind cu ușurința și cad la suprafața solului.

Ciuperca se transmite prin resturi vegetale ale diferitelor plante, iar în cultura se răspândește prin conidii. Umiditatea peste 95 % și temperatura de 16-20 grade Celsius sau mai ridicate, favorizează extinderea infecțiilor.

Prevenirea apariției putregaiului cenușiu se poate realiza prin: adunarea și distrugerea resturilor vegetale, în timpul irigării nu stropiți frunzele cu apă.

Combaterea chimică se poate realiza prin tratamente în timpul perioadei de vegetație, cu fungicide cum ar fi: : Rovral 500 SC în concentrație de 0,1 % (1,0 l/ha) (10 ml în 10 l/100 mp), Teldor 500 SC în concentrație de 0,08 % (0,8 l/ha) (10 ml/12,5 l apă), Signum WG în concentrație de 0,15 % (1,5 kg/ha).

Descrierea și combaterea fusariozei (Fusarium oxysporum)

Boala este una din cele mai grave boli la legume. Apare în sere, solarii, dar și în câmp, în anii cu precipitații abundente. Dacă nu se efectuează tratamentele cu fungicide specifice, afectarea culturii poate ajunge si la 40-50% din plante.

Ofilirea petiolului frunzelor și decolorarea nervurilor reprezintă simptome de debut care apar în seră la plantele tinere. În câmp, atacul începe prin îngălbenirea frunzelor bazale, care se necrozează și se usucă, iar boala progresează treptat spre vârful plantelor. În sere, în condiții favorabile atacului, ofilirea are o evoluție rapidă, caracterizată prin vestejirea, uscarea și moartea plantelor, fără ca frunzele să-și piardă culoarea normală verde. În primele zile de la debutul ofilirii, plantele atacate își revin pe timpul nopții, însă ziua când insolația este puternică, ofilirea se intensifică. Atacul se poate manifesta pe o singură ramură sau pe mai multe ramuri. Mai întâi sunt afectate foliolele de pe o parte a frunzei, apoi ofilirea și îngălbenirea se extind pe toată frunza. Plantele atacate sunt debilitate treptat, iar creșterea și fructificarea acestora sunt reduse. În secțiuni din tulpina plantelor bolnave se observă brunificarea pereților vaselor conducatoare, care se poate identifica și în petiolul frunzelor ofilite.

Prevenirea apariției bolii se poate realiza prin: rotația culturilor (pe aceeași solă să nu revină tomatele timp de 4 ani), adunarea și distrugerea resturilor vegetale, cultivarea de soiuri rezistente, pe terenurile infectatate se evită irigarea pe rigole.

Combaterea boli se poate realiză prin tratamente în timpul perioadei de vegetație cu: Topsin M 70 în concentrație de 0,05-0,10 % (0,5 l/plantă), Tachigaren 30 L în concentrație de 0,1 % (200 ml soluție/plantă).

Căderea florilor la tomate

Există situații în care roșiile nu reușesc să producă o cultură normală de fructe deoarece florile se scutură înainte de maturizarea complete a acestora.

Cauzele care pot duce la scuturarea florilor pot fi: umiditatea solului este scăzută,temperaturi ridicate sau schimbări bruște de temperatura, lipsă sau surplusul de azot din sol, infectarea cu bacteria sau ciuperci parazite, lipsa polenizării, producerea unui număr prea mare de fructe pe o singură plantă.

Măsuri de prevenire și combatere:

Se utilizează soiuri potrivite climatului în care se înființează cultură de tomate, fertilizarea solului cu azot se face în funcție de necesitatea plantelor (se încearcă folosirea în exces), plantele se udă cel puțin odată pe săptămână, în profunzime, în zilele însorite se încearcă efectuarea polenizării cu mana, prin scuturarea ușoară a plantelor care au dezvoltat flori.

Formarea crăpăturilor la tomate

Crăpăturile apărute sunt rezultatul unei perioade de creștere și dezvoltare rapidă a fructelor, determinate de ploi abundente urmate de perioade cu temperaturi ridicate sau invers, atunci când după o secetă prelungită urmează o perioadă cu ploi abundente.

O altă cauză care poate duce la crăparea fructelor este variația mare între temperaturile din timpul zilei și cele din timpul nopții, acest lucru duce la dilatarea respectivă contracția celulelor epidermei și provoacă apariția crăpăturilor.

Crăpăturile apar prima dată pe pedunculul fructelor și se extend treptat, rănind fructele și favorizând atacul ciupercilor și bacteriilor.

O altă cauză este soarele direct, dacă fructele nu sunt protejate de frunze sunt mai predispuse la apariția crăpăturilor decât cele care sunt umbrite de frunziș.

Pentru a preveni aparitia crapaturilor se incerca irigarea culturii la interval de timp regulat si fara fluctuatii mari privind cantitatea de apa, la defolierea plantelor aveti grija sa nu lasati in totalitate fructele expuse razelor solare, se patreaza cateva frunze deasupra fructelor, utilizarea de soiuri mai rezistente la aparitia crapaturilor, dar aceste soiuri au coaja mai groasa.

IV. Descrierea și combaterea dăunătorilor din cultura de tomate

Dăunătorii la cultura de tomate pot apărea atât în spații protejate (sere și solarii) cât și în câmp.Acestea pot apărea pe toată perioada de vegetație. Necombătute pot produce pagube importante în cultură.

Descrierea și combaterea la musculița albă de seră (Trialeuroides vaporariorum)

Musculița albă este un vector important de transmitere pentru mai multe virusuri ale plantelor, iar dejecțiile ei, care conțin multe glucide, favorizează apariția unor ciuperci patogene precum Alternaria sau Fusarium.

Musculița albă este o insectă mică, culoarea corpului este alb-gălbuie și este acoperit cu o secreție albă de consistentă ceroasă. Aripile sunt albe și când sunt deschise au dimensiunea de până la 5 mm. Adulții au ochii de culoare neagră. Se înmulțește foarte rapid, are 3-4 generații pe an în aer liber, iar în sere până la 12 generații.

Femele depun între 100-500 ouă, pe partea inferioară a frunzelor, grupate inelar.Incubația ouălor durează între 10-14 zile, la o temperatura constantă de 20-23 grade Celsius. Larvele sunt de culoare galbui, ovale, cu ochii roșii, care se transformă în pupariu, după 10 zile. În stadiul de pupariu insectă trăiește 12 zile, perioada după care apare musculița adultă, și ciclul se reia.

Combaterea musculiței albe de seră este destul de dificilă.Se întâmplă ca generațiile se suprapun și pe aceeași planta pot există ouă, larve, pupe și adulți, eficiența insecticidelor scade.

Combaterea chimică a musculiței albe de seră se realizează prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Decis Mega 50 EC în concentrație de 0,025% (0,25 l/ha),Actara 25 WG în concentrație de 0,02 % (0,2 kg/ha),Confidor Energy în concentrație de 0,13 % (1,3 l/ha),Mospilan 20 SG în concentrație de 0,025 % (1,5 g in 6,0 l apă),Nuprid 200 SC în concentrație de 0,075 % (4 ml în 6 l apă).

 

Descrierea și combaterea la păduchele verde (Myzus persicae)

Femelele depun ouăle toamna, la baza mugurilor sau în crăpăturile scoarței ramurilor speciilor sâmburoase, dar și în grădinile de legume și în sere.Este o specie migrătoare.

Păduchii formează colonii masive pe partea inferioară a frunzelor, se hrănesc prin sugerea sevei plantelor. Datorită acestui fapt frunzele se necrozează și se răsucesc, formând pseudocecidii. Plantele atacate suferă și se debilitează, ducând la scăderea producției.

Femelele au corpul globulos, oval, verde-deschis sau verde-închis.Antenele sunt negre. Picioarele sunt galben-deschis, mai scurte, aproximativ 1/3 din lungimea corniculelor. Femelele aripate au capul și toracele negre, iar abdomenul verde gălbui sau roșcat. Pe partea dorsala prezintă o pată mare de culoare neagră cu 1-2 dungi transversale și 4 pete laterale. Antenele sunt negre, picioarele sunt galben-deschis cu tarsele negre. Corniculele sunt brune, coada este aproape 2/3 din lungimea cornicolelor.

Combaterea chimică la păduchele verde se realizează prin stropiri cu insecticide cum ar fi: Decis Mega 50 EC în concentrație de 0,02 % (0,2 l/ha), Faster 10 CE în concentrație de 0,03 % (2 ml în 6,6 l/apă), Confidor Energy în concentrație de 0,06% (0,6 l/ha), Mospilan 20 SG în concentrație de 0,0125 % ( 1,5 g în 12 l/apă), Nuprid 200 SC în concentrație de 0,04 % (4 ml în 10 l apă).

Descrierea și combaterea la păduchele solanaceelor (Macrosiphum euphorbiae) (afide)

Păduchele verde al solanaceelor poate să apară atât în spații protejate (sere și solarii) cât și în câmp liber. Acesta iernează ca ou, în urma ecloziunii, în primăvară, apărând femelele. Prin înmulțire asexuată rezultă numeroase generații de adulți nearipați.

În luna mai apar și adulți aripați, care migrează pe alte plante gazdă, prin acelaș tip de înmulțire rezultând alte generații de adulți aripați și nearipați.Toamna apar și adulții sexuați care se împerechează, femelele depunând ouă, de regulă pe plante din flora spontană.

Atacă și colonizează vârfurile de creștere ale plantelor. Se hrănesc prin înțepare și sug sucul celular din țesături. În cazul unor atacuri puternice, vârfurile de creștere se ofilesc, iar plantele stagnează în creștere.

Păduchele solanaceelor este un vector important în răspândirea multor virusuri patogene de aceea combaterea lui este foarte importanță.

Combaterea chimică se poate realiza cu urmatoarele substanțe: Confidor Energy în concentrație de 0,06 % (0,6 l/ha), Faster 10 CE în concentrație de 0,2 % (2,0 L/ha), Mavrik 2 F în concentrație de 0,05 % (0,5 l/ha în 1000 l soluție/ha), Nuprid 200 SC în concentrație de 0,04 % ( 0,4 l/ha) (4 ml în 10 l apă).

Descrierea și combaterea la tripsului tutunului (Trips tabaci)

Tripsul este unul dintre cei mai răspândiți dăunători ai plantelor din agricultură. În condiții de seră este imposibilă distrugerea în totalitate a tripsilor.

Lungimea insectelor adulte este de 2-2,5 mm, iar grosimea corpului nu este mai mare decat 1 mm.Adulțiii sunt de culoare mai închisă-neagră sau maro.Apariția lor se poate pune calendaristic în lunile martie-aprilie. Larvele sunt de culoare galbenă sau verzui, acest fapt le permite sa fie cu greu distinse pe suprafață frunzei și a plantei. Femela depune ouăle în țesuturile frunzelor și a florilor. O femelă poate să depună în jur de 100 de ouă.După 3-5 zile de dezvoltare embrionară apar larvele,care timp de 8-10 zile de viață pe suprafață frunzei năpârlesc de patru ori. Larvele pătrund în sol la adâncimea de 15 cm,unde încă peste 4-5 zile se transformă în insect adulte aripate.Dezvoltarea unei generații durează 15-20 de zile.

Combaterea chimică a tripsului tutunului  se realizează prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Mospilan 20 SG în concentrație de 0,04 % (4,0 kg/ha),, Laser 240 Sc în concentrație de 0,05 %, Confidor Energy în concentrație de 0,08 % (0,8 l/ha), Nuprid Al 200 SC în concentrație de 0,075 % (0,75 l/ha), Actara 25 WG în concentrație de 0,02% (0,2 kg/ha).

Descrierea și combaterea păducelui lat (Polyphagotarsonemus latus)

Păduchele lat (Polyphagotarsonemus latus) trăiește îndeosebi în spații protejate (sere și solarii). Se înmulțește pe tot cursul anului în condiții optime are 18-20 generații pe an.

Adulții și larvele atacă prin înțepare și sugere, colonizând diferite organe ale plantelor (lăstari, boboci florali, fructe) și îndeosebi frunzele. Simptomul caracteristic este depigmentarea, brunificarea și suberificarea țesuturilor, mai evidentă la fructe și frunze. În urma atacului plantele rămân mici, pipernicite și, cu timpul, se usucă.

Prevenirea atacului se poate realiza prin eliminarea plantelor cu simptome de atac și distrugerea lor prin ardere.

Combaterea chimică se poate realiza cu Omite 570 EW în concentrație de 0,1 % (1,0 l/ha) (10 ml în 10 litri apă),Vertimec 1,8 % EC în concentrație de 0,1 %(10 ml în 1- l apă).

Descrierea și combaterea la musca minieră (Liriomyza trifolii)

Musca minieră (Liriomyza trifolii) se întâlnește pe legume dar și pe plantele din flora spontană.Apare atât în câmp cât și în spații protejate (sere și solarii).

În condiții de câmp prezintă 1-2 generații pe an iar în seră 3-4 generații.Iernează ca pupă în stratul superficial al solului, sau suspendată pe frunze, la locul de ieșire din țesuturile cu care se hrănesc.