Cultura de lavandă (levănțică)

453

Levănțica sau lavanda (Lavandula angustifolia) este o specie de plante din genul Lavandula, familia Lamiaceae. Este o plantă aromatică și medicinală, cu tulpini ramificate în tufă, înaltă de 30–50 cm, frunze mici, înguste și flori albastre parfumate.

Originară fiind din regiunile calcaroase și muntoase mediteraneene, la noi în țară crește cultivată și înflorește toată vara.

Modul de înmulțire

Lavanda se poate înmulți atât generativ, prin producerea de răsad din semințe, cât și vegetativ.

Producerea răsadului din semințe: Semințele lavandei sunt mici, tari și cu germinația redusă și lentă, fapt pentru care, de regulă, nu se seamănă direct în câmp, ci în straturi reci în vederea obținerii răsadului.

Semănatul se poate efectua atât toamna târziu, octombrie-noiembrie cât și primăvara devreme, februarie- martie, dar numai în straturi special pregătite, care trebuie să aibă o lățime de 1-1,2 m și o lungime 8-10 m și chiar mai mult, între straturi lăsându-se poteci late de 40- 50 cm. Semănatul se execută imediat după pregătirea stratului în rânduri distanțate la 10-15 cm. La 1 mp sunt necesare 3-5 g semințe cu germinație de minum 50%.

Atât înainte, cât și după semănat stratul va fi bine tasat. Semințele puse în șanțulețe foarte superficiale, lăsate de marcator (0,5-1 cm) vor fi acoperite cu un strat de mraniță, curată de buruieni, bine mărunțită și cernita, în grosime de 1-1,5 cm.

Răsărirea semințelor începe primăvara când temperatura aerului se va menține constant la 14-15 C. La semănatul de primăvară semințele germinează încet și răsar greu, ceea ce impune înmuierea acestora timp de 3-4 zile în apă sau stratificarea lor, operație care trebuie să înceapă cu 1,5-2 luni înainte. În acest scop semințele se amestecă cu nisip de rău umed în proporție de 1 : 5-6 și se păstrează afară până la semănat, timp în care se amestecă pentru a nu mucegăi. Spre sfârșitul perioadei de stratificare semințele încolțesc și vor fi semănate imediat în sol cald.

După răsărire, atunci când plantele au 2-3 perechi de frunze se aplică răritul, lăsându-se între plante 3-5 cm. Până la sfarșitul vegetației, în toamnă, răsadul trebuie menținut curat de buruieni, prin pliviri repetate, udat, îngrășat și prăsit. De asemenea, cel puțin de 2 ori se vor tăia toate tijele florale apărute pentru a obliga planta să formeze ramificații cât mai aproape de sol. Înălțimea de tăiere a tulpinilor florifere este de cca. 8-10 cm de la nivelul solului.

Răsadul este gata de transplantare, la loc definitiv, la sfârșitul lunii septembrie și începutul lunii octombrie, când se scoate, se sortează și se păstrează stratificat în nisip sau în sol umed, până la plantare.

Răsadul din clasa 1 obținut din semințe are următoarele caracteristici:

  • lungimea părții aeriene 12 cm
  • lungimea rădăcinii principale 15 cm
  • diametrul colatului minim 4 mm și 3 ramificații

Producerea răsadului prin semințe este o metodă ieftină și rapidă de înmulțire a lavandei.

Înmulțirea prin butași înrădăcinați.

Recoltarea butașilor se face toamna, în lunile septembrie-octombrie sau în primăvară în martie-aprilie, în timpul perioadei de repaus vegetativ. Butașii se recoltează de la plante sănătoase, bine dezvoltate, în vârsta de 3-5 ani. Tăierea butașilor se face cu un cuțit foarte bine ascuțit sau cu lamă, sub mugur. Îndepărtarea frunzelor se va face cu mare atenție pentru a nu se distruge mugurii vegetativi.

La baza butașului se face o singură tăietură în formă de pană, imediat dupa mugur.

Butașii astfel pregătiți au o lungime de aproximativ 5-6 cm și sunt gata de plantare, ce urmează a se efectua în decurs de 1-2 h. În cazul păstrării mai îndelungate, dar nu mai mult de o zi, butașii se mențin în vase cu apa curată.

Alegerea terenului pentru înființarea culturii.

Levănțica se cultivă în afara asolamentului, deoarece o cultură rămâne pe același teren timp de 20 –30 ani. La alegerea terenului importanța deosebită o are gradul de îmburuienare, care trebuie să fie cât mai mic în special cu specii perene: pălămidă, pir, costrei, susai, volbură.

Cerințele lavandei față de condițiile de mediu.

Lavanda are cerințe ridicate față de temperatură, necesitând 10-15 grade Celsius. În perioada lunilor de iarnă, lavanda rezistă la temperaturi de -15 grade, în iernile fără zăpadă și până la -30 de grade Celsius. Plantele tinere suportă după răsărire temperaturi de până la -8 grade Celsius.

Față de umiditate lavanda este mai puțin pretențioasă, suportând bine secetă, datorită sistemului radicular foarte bine dezvoltat.

Lavanda este o plantă iubitoare de lumină, plantele crescute în locuri însorite având tufe bine dezvoltate acumulând mult ulei volatil.

Cerințele față de sol nu sunt ridicate, se cultivă foarte bine pe soluri foarte diferite, nisipoase, calcaroase și chiar stâncoase. Nu se recomandă cultivarea lavandei pe solurile reci cu exces de umiditate și apă freatică la mică adâncime.

Lucrările solului.

Pregătirea terenului începe cu aratură adâncă de toamnă la 40 – 70 cm. Cu 3 – 4 zile înainte de plantare, se va lucra terenul cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colți reglabili. Înființarea culturii.

Înființarea culturii se poate face toamna la sfârșit de septembrie-început de octombrie sau primăvara devreme, imediat ce se poate intra în câmp.

Înainte de plantare se marchează terenul, distanțele de plantare 100 x 50 cm, norma: 20.000 but./ha + 10% pentru completarea golurilor (se vor planta în marginea solei). Pentru plantare, butasii se fasonează, reducându-se sistemul radicular până la 15 cm (fără a distruge rădăcinile fasciculare), iar partea aeriană până la 10 –15 cm.

Lucrări de întreținere.

Acestea constau din prășile mecanice: 4 – 5 pentru plantațiile tinere și 2 – 3 pentru cele aflate la maturitate. Prășilele manuale, în număr de 2 –3, se fac în funcție de necesități. La culturile de 10 –12 ani se fac tăieri de regenerare primăvara foarte devreme, înainte de pornirea în vegetație. Dacă tăierile se fac toamna, culturile se vor bilona pentru ca plantele să fie ferite de îngheț.

Aplicarea îngrășămintelor.

Fosforul și potasiul se aplica anual toamna, iar azotul primăvara la pornirea în vegetație. Dozele recomandate sunt: fosfor 70 – 80 kg/ ha s.a. recomandat sub formă de superfosfat. Azotul 60 – 80 kg/ha s. a., îngrășământ pe baza de azot mai greu solubil), potasiu 40 – 60 kg/ha s.a.

Gunoiul de grajd se administrează înainte de înființarea culturii, sub aratura de desfundare, în cantitate de 30 – 50 t/ ha, bine fermentă.

 

Recoltarea florilor de lavandă.

Lavanda înflorește în lunile iunie-iulie. Recoltarea este bine să aibă loc atunci când plantele au o înflorire în proporție de 50%. Referitor la momentul din zi când are loc recoltarea, este de preferat să înceapă după ora 10 dimineața în zile fără vânt. Recoltarea poate avea loc după al doilea an de la plantare.

Descrierea și combaterea bolilor care pot apărea în plantațiile de lavandă.

Septorizza cu pătarea frunzelor produsă de septoria lavandulae atacă frunzele, fiind evidența pe partea superioară a lor sub forma unor pete roșii-cafenii la început, care cu timpul devin albicioase cu o dungă roșiatică pe margine. În centrul petelor apar puncte negre care reprezintă picmidiile. Frunzele atacate se usucă și cad.

Se combat prin:

  • igiena culturală și încorporarea adânc în sol a tuturor resturilor vegetale
  • stropiri cu Dithane M-45 0,2%

 

Descrierea și combaterea dăunătorilor.

Viermele rădăcinilor (Heterodera mariori Schm). Dezvoltă 3-4 generații pe an. Din ouăle depuse în sol apar larvele care intră în rădăcinile plantei, hrănindu-se cu sucul acestora. Combaterea este extrem de greoaie. Se recomandă folosirea unui material săditor absolut sănătos.

Lăcusta verde de pășune (Tettigonia viridissima). Se hrănește cu frunzele de lavandă. O femelă depune cca 250 de ouă, în iunie și iulie, așezându-le izolat în porțiunile de sol nelucrat. Combaterea se poate realiza cu Faster 10 CE în cantitate de 200 lj/ha, Fury 10 EC în concentrație de 0,2%.

Isophya tenuicerca, atacă în luna mai când depune ouăle izolat sau în grupe în sol la cca 1 cm adâncime. Pentru combatere plantațiile de lavandă vor fi riguros menținute curate de buruieni. Un efect deosebit în combaterea dăunătorului îl au lucrările de mărunțire a solului după recoltare, pentru a distruge o parte din ouăle depuse în sol.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Close
Agropataki.ro © Copyright 2022. Toate drepturile rezervate.
Close

Notice: ob_end_flush(): failed to send buffer of zlib output compression (0) in /home/agropata/public_html/prestashop/blog/wp-includes/functions.php on line 5286