Cultura de gulie

Gulia este cultivată pentru tulpinile tuberizate care sunt utilizate în stare proaspătă și în arta culinară.

Există două tipuri de gulii:

•  timpurii (70-80 de zile)
• târzii (130-140 de zile)

Gulia se poate cultiva în câmp pentru obținerea de producție timpurie sau târzie, precum și în sere și solarii.În cultura protejată gulia se cultivă intercalat printre rândurile culturilor de bază (castraveți,tomate astfel folosind terenul intensiv).

I. Cultivarea guliei în câmp

În câmp gulia poate fi amplasată în solul ocupat de celălalte legume vărzoase. Pe același teren, după cultura timpurie se pot cultiva specii de legume pentru producție târzie (salată, spanac, fasole oloagă, castraveți).

Pregătirea solului începe din toamnă cu fertilizarea de gunoi de grajd bine descompus (20-30 t/ha), 300-400 kg superfosfat și 100-150 kg/ha sare potasică, care se încorporează în sol cu arătura adâncă la 28-30 cm. Primăvara, arătura se grăpează și se administrează 100-150 kg/ha azotat de amoniu.

 

Cultura timpurie

Înființarea culturii începe cu producerea de răsad, acesta se realizează în răsadnițe calde.

 

 

Perioada de semănat este la începutul lunii aprilie iar norma de sămânță folosită este de 0,8-1 kg pentru un hectar de cultură. Pe suprafețe mici răsadul se repică în cuburi nutritive de 5×5 cm.

Pentru a evita vernalizarea și formarea prematură a tulpinilor florifere temperatura se menține la peste 12-14 grade Celsius. Călirea răsadurilor se execută cu aproximativ 10 zile înainte de plantare.

Calendaristic plantarea răsadurilor are loc începând din ultima decadă a lunii martie până în prima decadă a lunii aprilie.

Plantarea se face după schema 50+25+25+25+25/20 cm în 5 rânduri sau la 4 rânduri după schema 66+27+27+27/18-20 cm,astfel se realizează o desime de 130-160 mii de plante pe hectar.

Lucrările de întreținere constă în completarea golurilor, prășire manuală și mecanică (1-2), udarea în perioade mai secetoase.

Combaterea bolilor este asemănătoare ca și la varză, și la gulie poate să apară mana, care se combate cu fungicide cum ar fi: Ridomil Gold Plus în concentrație de 0,3-0,4 % (30 g în 10 l apă) (3-4 kg pe hectar),Dithane M-45 în concentrație de 0,2 % (20 g în 10 l apă) (2 kg pe hectar).

Prevenirea se realizează prin rotația culturii (3-4 ani), aerisirea răsadnițelor, și utilizarea de semințe tratate.

 

Hernia rădăcinilor (Plasmodiophora brasiccae)

Apare mai frecvent pe solurile acide.La răsad se observă îngroșări ale rădăcinii. În câmp, pe plantele infectate se observă o stagnare în creștere, plantele nu formează căpățână, se ofilesc și ulterior se usucă.Plantele infectate se smulg ușor din pământ datorită rădăcinilor îngroșate.

Agentul patogen poate rezista în sol până la 8 ani.

Prevenirea și combaterea se realizează prin rotația culturilor, corectarea reacției acide a solului, plantele suspecte de infectare se smulg și se distrug.

Descrierea și combaterea putregaiului umed (Erwinia carotovora)

Putregaiul umed al cruciferelor se localizează la nivelul tulpinilor plantelor, în vasele conducătoare. În secțiune longitudinală, se observă cu ușurință un putregai umed de culoare galben-cenușie.

Țesuturile atacate se transformă într-o masă mucilaginoasă de culoare brună, urât mirositoare. Plantele atacate vestejesc, se usucă și mor.

Prevenirea apariției putregaiului umed se poate realiza prin: așolamentul cu excluderea specilor susceptibile,arătura adâncă după recoltare,nutriția cu doze moderate de azot în asociaie cu fosfor mărește rezistența la boli,cultivarea de soiuri și hibrizi rezistenți.

Combaterea chimică se poate realiza cu tratamente chimice fungicide cum ar fi: Topsin 70 WDG în concentrație de 0,1 % (10 g în 10 l apă).

Recoltarea se face când tulpina are în jur de 5-10 cm diametru, calendaristic începând din luna mai.Planta se taie sub tulpina îngroșată,se îndepartează frunzele de la bază,se lasă 3-4 frunze în vârful tulpinii.

Cultura de toamnă

Cultura de toamnă urmează după alte culturi timpurii de legume cum ar fi: cartofi timpurii verdețuri, mazăre etc.

Semănarea răsadului are loc la sfârșitul lunii aprilie până la începutul lunii mai, norma de sămânță este de 3-4 g/m2 deoarece răsadul nu se repică. La plantare răsadul trebuie să aibă vârsta de 40-50 de zile.

Perioada de plantare începe la sfârșitul lunii mai până în 10-15 iulie.Distanța de plantat este de 70+40+40/30 cm,densitatea de plante pe hectar este de 60-65 de mii.

Lucrările de întreținere constă în completarea golurilor, 1-2 prășire manuală și mecanică, 4-6 udări în perioade mai secetoase, se fac 1-2 fertilizări faziale cu 150 kg azotat de amoniu, 100 kg sare potasică.

 

Recoltarea are loc toamna, în luna octombrie, plantele se smulg din sol, se curăță de pământ și frunze apoi se depozitează pentru a putea fi valorificate în timpul iernii.Dacă plantele sunt valorificate imediat se taie planta sub tulpina tuberizată și se îndepărtează frunzele. 

II. Tehnologia de cultură în seră

Gulia în sere se poate cultiva ca și cultură pură sau asociată cu speciile de bază cum ar fi castraveți, tomate etc.Se cultivă în perioada de iarnă-primăvară.

Pregătirea terenului se face în mod obișnuit, se începe cu pregătirea solului din toamnă cu fertilizarea de gunoi de grajd bine descompus (20-30 t/ha ), 300-400 kg superfosfat și 100-150 kg/ha sare potasică, care se încorporează în sol cu arătură adâncă la 28-30 cm. Primăvara, arătura se grăpează și se administrează 100-150 kg/ha azotat de amoniu.

Răsadurile se produc în sere înmulțitor începând din luna noiembrie-decembrie în funcție de momentul când vrem să plantăm. Se produce răsad repicat în cuburi de 5×5 cm, norma de sămânță pentru un hectar de cultură pură este de 1,2-1,5 kg.

 

Distanța de plantare este de 25-30 cm între rânduri și 20-25 cm între plante pe rând, perioada de plantare fiind între decembrie-februarie.După câteva zile se completează golurile, se udă cu norme de apă cuprinse între 100-200 m3/ha, pentru a menține umiditatea solului la 75%.

La începutul perioadei de îngroșare a tulpinii este necesară o fertilizare cu 150 kg/ha azotat de amoniu și 100 kg/ha sulfat de potasiu.

Temperatura în zilele fără soare trebuie menținută la 10-12 grade Celsius și 6-8 grade Celsius noaptea.În zilele cu lumină suficientă, se asigură 15-18 grade Celsius ziua și 10-12 grade Celsius noaptea. La culturile asociate temperatura se dirijează în funcție de cerințele speciei de bază. Combaterea bolilor și dăunătorilor se realizează în același mod ca și la cultura în câmp liber.

Recoltarea se face eșalonat,în momentul în care tulpina tuberizată a ajuns la 4-5 cm în diametru,se taie planta sub porțiunea tuberizată și se îndepărtează frunzele bazale.

III.Tehnologia de cultură în solarii

 

Datorită faptului că guliile timpurii se cultivă în solarii ca și o cultură intercalată printre ardei, tomate, castraveți, pregătirea terenului se face în funcție de cerințele acestora.

Răsadurile sunt produse în sere înmulțitor sau răsadnițe calde.Se seamănă în ianuarie, norma de semințe folosită este de 1,2 kg pentru un hectar de cultură pură.Răsadul se repică în cuburi nutritive de 5×5 cm.

Plantarea se face la distanțe de 25/20 cm la începutul lunii martie, câte 2 rânduri pe coronamentul stratului, lăsând astfel loc pentru cultura principală.

Înainte de înființarea culturii principale se face completarea golurilor, se face o prășire manuală, în zilele călduroase se aerisește solarul și se udă plantele.După înființarea culturii principale dirijarea microclimatului se face în funcție de cerințele acestora.

Perioada de recoltare este în lunile aprilie-mai, se realizează manual prin tăierea plantei sub porțiunea tuberizată și se îndepartează frunzele bazale.

Descrierea și combaterea dăunătorilor care pot apărea în cultura de gulii.

Descrierea și combaterea păduchelui verde (Myzus persicae)

Femelele depun ouăle toamna, la baza mugurilor sau în crăpăturile scoarței ramurilor speciilor sâmburoase, dar și în grădinile de legume și în sere. Este o specie migratoare.

Păduchii formează colonii masive pe partea inferioară a frunzelor, se hrănesc prin sugerea sevei plantelor. Datorită acestui fapt frunzele se necrozează și se răsucesc, formând pseudocecidii. Plantele atacate suferă și se debilitează, ducând la scăderea producției.

Femelele au corpul globulos, oval, verde-deschis sau verde-închis. Antenele sunt negre. Picioarele sunt galben-deschis, mai scurte, aproximativ 1/3 din lungimea corniculelor. Femelele aripate au capul și toracele negre, iar abdomenul verde gălbui sau roșcat. Pe partea dorsală prezintă o pată mare de culoare neagră cu 1-2 dungi transversale și 4 pete laterale. Antenele sunt negre, picioarele sunt galben-deschis cu tarsele negre. Corniculele sunt brune, coada este aproape 2/3 din lungimea cornicolelor.

Combaterea chimică la paduchele verde se realizează prin stropiri cu insecticide cum ar fi: Decis Mega 50 EC în concentrație de 0,02 % (0,2 l/ha), Faster 10 CE în concentrație de 0,03 % (2 ml în 6,6 l/apă), Confidor Energy în concentrație de 0,06% (0,6 l/ha), Mospilan 20 SG în concentrație de 0,0125 % ( 1,5 g în 12 l/apă).

 

Descrierea și combaterea păduchelui cenușiu (Brevicoryne brassicae)

Femela are corpul ovoidal de culoare galbenă-verzuie, corpul este acoperit cu un strat cerifer dens de nuanță alba-cenușie, capul este brun și are dungi brune transversale pe abdomen. Lungimea corpului unei femele este de 1,8-2,3 mm.

Masculul este aripat aproape că nu se deosebește de femela aripată. Lungimea corpului este de 1,4 -1,8 mm.

Oul are culoare crem-deschis, mai târziu neagru, strălucitor, oval-alungit cu o lungime de circa 0,5 mm. Oul iernează în tulpinile verzei și ale plantelor crucifere din flora spontană.

Poate avea până la 16 generații pe an. Primăvara devreme larvele ies din ouă, după 10-14 zile după 4 năpârliri larva se transformă în femelă astfel reluându-se ciclul.

Păduchele cenușiu este dotat cu un aparat bucal adaptat pentru înțepat și supt, formează colonii aglomerate pe meristeme, frunze, tulpini, inflorescențe, flori și silicule. Datorită acestui fapt, frunzele se gofrează și plantele se opresc din creștere.Dacă atacul survine imediat după plantare, varza și conopida nu mai formează căpățână.

Combaterea chimică a păduchelui cenușiu se poate realiza prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Confidor Enegy în concentrație de 0,06 % (0,36 l/ha), Karate Zeon în concentrație de 0,015 % (0,08 l/ha), Mospilan 20 SG în concentrație de 0,0125 % (0,075 kg/ha), Mavrik 2 F în concentrație de 0,05 %, Actara 25 WG în concentrație de 0,02% (120 g/ha).

Descrierea și combaterea musculiței albă de seră (Trialeuroides vaporariorum)

Musculița albă este un vector important de transmitere pentru mai multe virusuri ale plantelor, iar dejecțiile ei, care conțin multe glucide, favorizează apariția unor ciuperci patogene.

Musculița albă este o insectă mică, culoarea corpului este alb-gălbuie și este acoperit cu o secreție albă de consistență ceroasă.Aripile sunt albe și când sunt deschise au dimensiunea de până la 5 mm.Adulții au ochii de culoare neagră. Se înmulțește foarte rapid, are 3-4 generații pe an în aer liber, iar în sere până la 12 generații.Femele depun între 100-500 ouă, pe partea inferioară a frunzelor, grupate inelar.Incubțtia ouălor durează între 10-14 zile, la o temperatură constantă de 20-23 grade Celsius.Larvele sunt de culoare gălbui, ovale, cu ochii roșii, care se transformă în pupariu, după 10 zile. În stadiul de pupariu insecta trăiește 12 zile, perioada după care apare musculița adultă, și ciclul se reia.

Combaterea musculiței albe de seră este destul de dificilă.Se întamplă ca generațiile să se suprapună și pe aceeași plantă pot exista ouă, larve, pupe și adulți, eficiența insecticidelor scade.

Combaterea chimică a musculiței albe de seră se realizează prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Decis Mega 50 EC în concentrație de 0,025% (0,25 l/ha), Actara 25 WG în concentrație de 0,02 % (0,2 kg/ha), Confidor Energy în concentrație de 0,13 % (1,3 l/ha), Mospilan 20 SG în concentrație de 0,025 % (1,5 g în 6,0 l apă).

Descrierea și combaterea fluturelui mare al verzei (Pieris brassicae)

Buha verzei iernează ca pupă adapostită în locuri mai ferite, prezintă două generații pe an.Atacă diferite specii de crucifere, pagube însemnate produce la culturile de varză și conopidă.

Larvele rod epiderma inferioară și parenchimul frunzei. Larvele din ultimele vârste consumă limbul foliar, rămânând numai nervurile, producând scheletizări ale frunzelor.

Prevenirea apariției fluturelui mare se poate realiza prin rotația culturilor, arături de toamnă pentru introducerea sub brazdă a formelor de intrare la iernat, prășire repetată pentru distrugerea plantelor gazdă din flora spontană.

Combaterea chimică se poate realiza prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Karate Zeon în concentrație de 0,015 % (0,075 l/ha).

Descrierea și combaterea la buha verzei (Mamestra brassicae)

Buha verzei iernează ca pupă în stratul superficial al solului și are două generații pe an.Este un dăunător polifag, atacă varza, conopida și muștarul dar atacă și plantele medicinale.

Larvele tinere rod epiderma și parenchimul frunzelor sub formă de orificii neregulate.

Larvele mai bătrâne pătrund în căpățâna verzei și rod galerii. Aici se găsesc resturi de hrană, excremente, pe care apoi se instalează diferite ciuperci și bacterii, ducând la putrezirea căpățânilor de varză.

Prevenirea apariției buhei verzi se poate realiza prin:arături de toamnă pentru introducerea sub brazdă a formelor de intrare la iernat, prășire repetată pentru distrugerea plantelor gazdă din flora spontană, înființarea timpurie a culturilor și folosirea de răsaduri viguroase.

Combaterea chimică se poate realiza prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Decis Mega 25 WG în concentrație de 0,2 % (2 ml în 10 l apă), Faster 10 CE în concentrație de 0,03% (2 ml în 6,6 l apă), Karate Zeon în concentrație de 0,015 % (0,075 l/ha), Mospilan 20 SG în concentrație de 0,0125 % (0,075 kg/ha).

Descrierea și combaterea la puricii de pământ (Phyllotreta sp.)

Are o singură generație pe an și iernează ca adult în frunzarul pădurilor sub resturi vegetale, în sol.Puricii de pământ atacă conopida, varza, gulia, ridichea, rapița și alte crucifere cultivate sau spontane.

Adulții rod frunzele și consumă epiderma superioară și parenchimul, producând ciuruirea frunzelor, la început pe margine, apoi pe tot limbul. Atacul larvelor nu prezintă importanță.

Prevenirea apariției puricilor de pământ se realizează prin: strângerea și distrugerea resturilor vegetale rămase în câmp după combatere, rotația culturilor, arături de toamnă pentru introducerea sub brazdă a formelor de intrare la iernat, prășire repetată pentru distrugerea plantelor gazdă din flora spontană, inființarea timpurie a culturilor și folosirea de răsaduri viguroase.

Combaterea chimică se realizează prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Actellic 50 EC în concentrație de 0,5-1,0l/ha, Karate Zeon 0,5 l/ha.

Descrierea și combaterea limaxului cenușiu (Agriolimax agreste)

Limaxul cenușiu iernează sub formă de ou și mai rar sub formă de adult, hibernează în găuri subterane și crăpături din sol, care sunt ferite de îngheț, în care își încetinesc procesele metabolice, intrând într-o stare de letargie.

Melcișorii rezultați din eclozarea ouălor de iarnă, ajung la maturitate la jumătatea lunii iulie. Melcișorii generației a doua apar începând cu a doua jumătate a lunii august, se hrănesc cu organele vegetative ale plantelor, se maturează treptat, devin adulți, se împerechează și în a doua jumătate a lunii octombrie depun ouă, și așa se reia ciclul biologic.

Evoluția embrionară depinde de temperatură și de gradul de umiditate, durează între două și patru săptămâni.

Melcii sunt activi ziua, dacă au suficientă umiditate, dacă nu, ei rămân nocturni. În condiții aride, limacsii secretă mult mucus, îngroțându-și masa viscelară și protejându-se astfel de dezhidratare.

Melcul este polifag, se hrănește cu specii de plante cultivate și spontane, atacul producându-se la nivelul tuturor organelor plantelor (subterane și supraterane).

Melcii rod cu ajutorul limbii lor zimțate găuri de formă neregulată pe frunze sau alte părți ale plantei.În zonele roase pot aparea infecții secundare, produse de ciuperci sau bacterii.

Combaterea limaxilor se poate realiza prin strângerea manuală a limacsilor după ploaie sau în timpul nopții la lumina electrică.

Combaterea chimică se poate realiza cu ajutorul moluscocidelor cum ar fi: Mesurol 2 RB în cantitate de 5,0 kg/ha, acesta se împraștie pe suprafața solului sau se poate încorpora la 2-3 cm adâncime în sol.Optimol 4 G 15 kg/ha la fel ca și Mesurolul se împrăștie la suprafața solului sau se poate încorpora în sol.

Descrierea și combaterea coropișniței (Gryllotalpa gryllotalpa)

Coropișnița s-a adaptat foarte bine, în cursul evoluției sale ca specie, la o viață subterană. Cu ajutorul picioarelor anterioare puternice, asemănătoare unor lopeți, coropișnița sapă numeroase coridoare, aflate imediat sub suprafața solului.

Coropișnița se hrănește cu material vegetal, rădăcini, insecte târâtoare mai mici și viermi (râme). Numai în perioada de împerechere, coropișnița iese la suprafață, unde își caută un partener, cu care să se reproducă.

Are o generație la doi ani și iernează ca larvă sau ca adult în sol. Adultul este de 50-70 mm lungime, cu corp robust, castaniu catifelat, terminat cu doi cerci, capul este rotunjit, pronot globulos.

Femela depune între 400-600 de oua într-un cuib la 30-40 cm adâncime în sol. Larva este asemănătoare cu adulții, la apariție larvele sunt de culoare albă.

În sere și solarii coropișnița apare la începutul lunii martie, iar în câmp pe parcursul lunii aprilie.

Coropișnița este un dăunător polifag, atacând cerealele (grâul, orzul, porumbul), plante tehnice (floarea-soarelui, sfecla, tutunul), puieții din pepinere și mai ales culturile de legume (varza, conopida, ardeiul, vinetele, tomatele).Adulții și larvele rod părțile subterane ale plantelor.

Prezenta dăunătorilor se recunoaște după galeriile practicate în stratul superficial al solului, care se observă cu ușurință, precum și după plantele ofilite, retezate sau roase de la suprafața solului.

Prevenirea apariției coropișniței se poate realiza prin: efectuarea de arături adânci de toamnă, pentru scoaterea la suprafața solului a coropișnițelor intrate la iernat în vederea distrugerii lor prin ger, efectuarea toamnă pe terenurile puternic infestate de gropi capcană, cu dimesiuni de 50x50x50 cm, umplute cu gunoi activ de grajd, mediul preferat de coropișnițe pentru iernare și desfacerea lor pe parcursul lunilor ianuarie-februarie, păstrarea gunoiului de grajd în locuri protejate și transportarea lui în câmp pe parcursul iernii, cernerea amestecului de sol folosit la semănat care trebuie repicat printr-o sită deasă, pentru reținerea și eliminarea coropișnițelor.

Combaterea chimică se poate realiza cu ajutorul substanțelor chimice cum ar fi: Mesurol 2 RB în cantitate de 5,0 kg/ha prin încoporare la 2-3 cm în sol sau prin simpla împraștiere pe suprafața solului, Sintogril Super în cantitate de 30 kg/ha se utilizează tot prin încorporare sau împrăștierea pe suprafața solului.