Cultura de ceapă

Ceapa este cultivată pentru bulbi frunze și tulpină falsă.Bulbii sunt folosiți pentru prepararea diferitelor mâncăruri, dar și sub formă conservată. Sub formă de ceapă verde se consumă în stare proaspătă. Ceapa conține numeroase elemente nutritive cum ar fi: lipide, săruri minerale, hidrați de carbon, proteine, vitamine (B1, B2), fier, potasiu, și substanțe volatile cu conținut de sulf, numite “fitoncide” care au acțiune antibiotică.

Datorită efectului terapeutic ceapa este recomandată în prevenirea și tratarea arterosclerozei, a bolilor coronariene, scăderea nivelului colesterolului.

Hibrizii de ceapă pot fi de zi lungă sau de zi scurtă în funcție de zonă și sezonul în care se cultivă,dar și de caracteristicile soiului.

 

Ziua lungă și temperaturile înalte inhibă creșterea frunzelor și favorizează formarea bulbilor, repausul mugurilor,capacitatea de acumulare a substanțelor de rezervă,maturarea bulbilor,și ca urmare capacitatea de păstrare.

Lungimea zilei influențează și calitatea bulbilor. Bulbii formați în condiții de zi lungă și temperaturile ridicate (culturile prin arpagic) au dimensiuni mai mici deoarece se maturizează mai repede, sunt de calitate superioară,bine uscate,bulbii sunt în repaus profund și se păstrează foarte bine.

Bulbii formați în condiții de zi scurtă și temperaturi relative scăzute (cultura prin răsad sau ceapă peste iarnă), cresc mai încet,se maturizează mai târziu,au o greutate mai mare, dar calitatea este inferioară, nu se păstrează bine.

Soiurile și hibrizii de ceapă sunt specializați pe sisteme de cultură și destinația bulbilor:

• pentru arpagic este recomandat un soi cu o perioadă de vegetație de 110-130 de zile, acestea sunt destinate pentru păstrare în timpul iernii,
• pentru cultura prin semănat direct în câmp se utilizează un soi cu o perioadă de vegetație de 95-110 de zile, acestea sunt destinate consumului proaspăt.

Semințele de ceapă de zi scurtă: ( peste iarnă) se seamănă în intervalul 25 august – 25 septembrie, exemple ar fi : Wolf F1 , Sibir, Swift , Radar.

Semințele de ceapă de zi lungă se seamănă cât mai devreme posibil,exemple ar fi : Buenavista F1, Dacapo F1, Damascus F1.

I. Cultivarea cepei prin arpagic

Cultivarea cepei prin arpagic este foarte utilizată în țara noastră datorită obținerii de producții mari, de bună calitate și o capacitate mare de păstrare în timpul iernii.

Pentru cultura cepei prin arpagic bune premergîtoare sunt culturile fertilizate cu îngrășăminte organice care lasă solul curat de buruieni: vinete, tomate timpurii, ardei, varză timpurie, castraveți de vară, dovlecei, cartofi timpurii etc. A se evita așolamentul după fasole și mazăre, risc de infestare cu nematozi!

La acest sitem de cultură se deosebesc două etape:

• producerea arpagicului ca material de plantare
• cultura pentru producerea bulbilor de consum.

Pentru producerea arpagicului sunt necesare soluri mai puțin bogate în humus, dar ușoare fără a produce crustă și libere de buruieni.  

Pregătirea terenului pentru cultura de ceapă

Pregătirea terenului se execută în două etape dacă plantarea arpagicului se face în primăvară: toamnă , când se desființează cultura precedentă , se afânează și se nivelează solul.

Se face o fertilizare de bază cu 110 g/10 m2 de superfosfat și 70 g/10 m2 sare potasică , încorporate adânc în sol.

Primăvara se administrează 150 – 200 g / 10 m2 azotat de amoniu. Pentru a menține cultura liberă de buruieni se pot utiliza următoarele erbicide: Dual Gold 960 EC în cantitate de 1,0 l/ha împotriva buruienilor monocotiledonate anuale și unele dicotiledonate. Dual Gold 960 EC se utilizează preemergent, cu încorporare în sol, înainte de înființarea culturii.

Un alt erbicid care se poate utiliza tot preemergent, înainte de semănat este Stomp 330 EC în cantitate de 6 l/ha, împotriva buruienilor monocotiledonate și unele dicotiledonate anuale.La fel ca și Dual Gold 960 EC se încorporează în sol.

Plantarea arpagicului

Plantarea de primăvară are loc în perioada 10-20 martie.

Plantarea din toamnă se realizează în intervalul 10 septembrie-1 octombrie pentru a avea loc înrădăcinarea.

Densitatea minimă (plante/ha) este de 80.000 de semințe iar cea maximă 100.000 de plante pe hectar.

Plantarea se face pe teren modelat câte 4 rânduri la distanță de 28-30 cm între ele și 3-3,5 cm între plante pe rând . Adâncimea de plantare este de 2-3 cm pe solurile compacte și 4-5 cm pe solurile nisipoase sau la plantările de toamnă.

În timpul vegetației se aplică lucrări de îngrijire cum ar fi: plivitul manual de două ori, în anii secetoși se aplică 2-3 udări cu norme de 300 m cubi de apă, se aplică tratamente fitosanitare, înainte cu 2-3 săptămâni se tăvălugește cultura pentru a stopa creșterea frunzelor.

Fertilizarea în vegetație se realizează când sunt 3-5 frunze formate și la începutul îngroțării bulbului cu 150 g/10 m2 azotat de amoniu și 70 g/10 m2 sare potasică.

Recoltarea cepei

Recoltarea se face prin dizlocarea bulbilor cu o furcă sau cu mașina de recoltat ceapa, având grijă să nu vătămați bulbii altfel își pierd capacitatea de păstrare. Se realizează la sfârșitul lunii iulie începutul lui august.

După recoltare ceapa se lasă pe teren câteva zile pentru a se zvânta, apoi se adună, se curăță de frunze, se sortează și se depozitează.       

II. Cultura cepei prin semănat direct în câmp

Cele mai bune rezultate se obțin în regiunile umede, unde răsărirea este uniformă, dar se obțin rezultate bune și în celelalte zone, dacă se însămânțează toamna sau primăvara cât mai tarziu și dacă se aleg terenuri mijlocii spre ușoare cu posibilități de irigare, care nu formează crustă la suprafață.

În cazul semănatului din toamnă este necesar ca plantele din culturile premergătoare să elibereze terenul cât mai repede, permitând executarea lucrărilor de pregătire a solului.

Dacă se seamănă toamna se execută arătura de toamnă și se grăpează imediat, se lasă să se așeze câteva zile pământul sau se tăvălugește solul.

Când se seamănă primăvara, arătura din toamnă se lasă negrăpată, iar primăvara se lucrează cu cultivatorul sau cu combinatorul.

Cele mai bune rezultate se obțin când pregătirea terenului se face din toamnă.

Cultura se înființează toamna târziu, în ultima decadă a lunii noiembrie, sau primăvara devreme între 1-10 martie.

Cantitatea de sămânță pe ha depinde de cât de performantă este mașina de semănat, de tipul de sămânță folosit (calibrată drajată), de tipul de sol, de condițiile locale de climă, de schema de înființare a culturii, aceasta în nici un caz să nu depășească 5 kg/ha.

Se seamănă 2 benzi a câte 2 rânduri la distanță de 20 cm, iar între benzi se lasă 44 cm.Adâncimea de semănat este de 2-3 cm. Exista alternative de semănat cu 4 su 5 rânduri alăturate pe benzi de 1-1,2 metri lățime.

Primăvara timpuriu când terenul permite deplasarea tractoarelor și agregatelor, se distruge crusta formată pentru a da posibilitatea plantelor să răsară, fără a fi dezrădăcinate.Se mai aplică 3-4 prășiri mecanice și cel puțin una manuală.

O atenție deosebită se acordă distrugerii buruienilor prin erbicidarea cu diferite produse cum ar fi: Pantera 40 EC se aplică postemergent în cantitate de 1,5 l/ha la 200-300 l apa/ha, acționează asupra buruienilor monocotiledonate perene, Fusilade Forte se aplică tot postemergent în cantitate de 0,8 l/ha împotriva buruienilor monocotiledonate anuale și în cantitate de 1,0 l/ha împotriva buruienilor monocotiledonate perene.

 

Când plantele au 3-4 frunze, se efectuează răritul pe rând, la distanțe de 3,5-4 cm. Formarea bulbilor începe când plantele au 1-2 frunze de aceea este bine ca în această perioadă să se efectueze 1-2 ferilizări și 6-8 udări cu cantități mai mari de apă decât la ceapa de arpagic.In vederea maturării și uscării tunicilor exterioare, înainte de recoltare cu 3-5 săptămâni se sistează atât fertilizarea cât ăi irigarea și este recomandată tăvălugirea culturii.

Recoltarea se poate realiza manual cât și mecanizat în prima jumatate a lunii septembrie.Se recoltează când bulbii au ajuns la un grad de dezvoltare specific soiului și peste 80 % din plante au rozetele înclinate la pământ.

Dacă se întârzie recoltarea, calitatea producției se poate deprecia, bulbi sunt expuși la încolțire și la atacul bolilor.

Irigarea

Se recomandă irigarea prin aspersie, care dă rezultatele cele mai bune, asigurând o aprovizionare uniformă a solului cu apă.

 

La ceapa semănată direct, umiditatea în sol variază în funcție de faza de vegetație. După cum se cunoaște, în faza a II-a de creștere a plantelor (apariția primei faze adevărate), acestea încep să-și pregătească singure hrana.

Aceasta este perioada cea mai critică pentru plantațiile de ceapă, și impune o umiditate în sol de 80-90 % din capacitatea de câmp, și cantități însemnate de substanțe nutritive în stratul superficial al solului.

După această fază, umiditatea solului trebuie sa fie constantă, 70-80 % din capacitatea de câmp, până la sistarea completă a creșterii frunzelor în sistemul radicular, după care trebuie să scadă la 60-70 % până la recoltare.

Nu se poate recomanda aplicarea unui anumit număr de udări pe timpul perioadei de vegetație, acesta depinzând de numărul și volumul precipitațiilor care au loc de la răsărire la sistarea completă a creșterii frunzelor și a sistemului radicular.

În cazul înființării culturii de toamnă, după semănat este necesar să se irige, pentru a realiza o germinație rapidă și uniformă.

Dacă toamna este uscată, plantele tinere nu vor forma 3-4 frunze până la îngheț fără o irigare adecvată. În mod normal, primăvara, ceapa care a trecut peste iarna nu are nevoie de irigație, dar în cazul unei primăveri uscate, acest lucru este necesar.

Fertilizarea

În cazul semănatului din toamnă, unui sol obișnuit i se va administra înaintea semănatului 50-60kg P2O5/ha, 180kg K2O/ha si 65kg N/ha. În cazul în care se seamănă cu o semănătoare prevazută cu fertilizatoare, atunci se recomandă ca azotul să se administreze o dată cu semănatul localizat pe rând, nu mai mult de 50kg azotat de amoniu la hectar.

 

Se recomandă a se folosi doar 1/3 de N înainte de semănat sau în momentul semănatului și 2/3 când plantele pornesc din nou în creștere după perioada de iarnă, la începutul lunii martie 30kg N/ha, și apoi la jumătatea lunii aprilie 55kg N/ha. Plantele pot intra în iarnă cu un sistem radicular puternic și un habit scurt.

Dacă se folosește în toamnă prea mult azot, acesta poate reduce rezistența la înghet a plantelor. Trebuie avut grijă la fertilizarea cu potasiu deoarece acest element mineral este necesar pentru toleranța la îngheț. În cazul semănatului din primăvară recomandăm aplicarea azotului în etape: 2/3 înainte de semănat sau odata cu semănatul și 1/3 când plantele de ceapă au atins o înățtime de aproximativ 10 cm.

Aplicarea unei cantități mici de N înainte de semănat va avea ca rezultat obținerea unor plante tinere neuniforme.

Azotul în exces poate cauza gâtuiri și ingroțări ale frunzelor, foliaj abundent, precum și bulbi mici și de o calitate mai slabă ce nu garanteaăa o păstrare bună.

Absența potasiului din sol poate cauza încetinirea creșterii, îngroșarea gâtului, un verde foarte închis și apariția unor necroze pe marginile frunzelor îmbătrânite. Se pot administra peste 440kg K2O/ha pe solurile fără potasiu disponibil. Normal se administrează 200-225kg K2O/ha, ceea ce reprezintă aproximativ 550kg sulfat de potasiu și 30% magneziu necesar pentru echilibru cu potasiu.

Deficiența de magneziu se poate manifesta pe solurile calcaroase ușoare și pe solurile cu prea mult fosfor. O fertilizare foliară cu 1,5% soluție de sulfat de magneziu, aplicată seara înainte de apusul soarelui va preveni apariția unor simptome nedorite pe frunze și poate rectifica deficitul.

Lipsa magneziului disponibil se observă foarte bine atunci când foliajul este redus, cu frunze atârnate și striații galbene pe frunze.

 

Afânarea solului

În timpul perioadei de vegetație este foarte importantă și se realizează prin prășire mecanică și dacș este cazul manuală (numai dacă trebuie distruse buruienile). În urma unor ploi torențiale sau a efectuării irigațiilor prin aspersie se poate forma o crustă puternică la suprafața solului care favorizează acumularea de bioxid de carbon în sol la nivelul rădăcinilor, inhibând absorbția apei și a sărurilor minerale.

III. Cultura de ceapă forțată în sere

Cultura de ceapă forțată în sere se poate realiza în intervalul decembrie-aprilie fie ca o cultură pură fie ca cultură asociată.

Cultura pură a cepei forțate

Bulbii sub 4 cm sau arpagicul se plantează în rânduri, la distanță mică, de 1-2 cm pe rând și 5-10 cm între rânduri, norma de bulbi fiind de minim 200-250 bucăți/m2.

Plantarea se face foarte des, aproape bulb lângă bulb, evitându-se astfel aplecarea frunzelor.Se plantează manual, adâncimea de plantat variază în funcție de mărimea bulbilor, astfel că partea superioară a acestuia să rămână la nivelul solului.

Pentru a grăbi pornirea în vegetație, înaintea plantării se poate efectua o preforțare a arpagicului la 18-22 grade Celsius, până când acesta emite rădăcini și prima frunzuliță.

Lucrările de îngrijire constă în: udarea la plantare se realizează cu cantități mari de apă pentru declanșarea creșterii, plivitul buruienilor pe rândul de plante, afânarea solului, combaterea bolilor și dăunătorilor.

O atenție deosebită trebuie acordată menținerii temperaturii, ideal sunt temperaturile între 10-25 grade Celsius, asigurarea umidității solului se realizează prin udări care trebuie efectuate mai ales în perioada de vegetație.

Recoltarea se face manual când frunzele au o lungime de 15-20 cm, iar bulbul este bine diferențiat și are un diametru de 15 mm. în funcție de temperatură recoltarea se poate face după 25-45 de zile.

Cultura de ceapă în solarii

Cultura se înființează toamna în luna septembrie începutul lui octombrie.Primăvara cât mai devreme (februarie-martie), solarul se acoperă cu folie de polietilenă, creând un regim termic care grăbește creșterea vegetativă și accentuează timpurietatea recoltărilor.

Lucrările de îngrijire sunt aceleași ca și la cultura din câmp, la care se adaugă aerisirea solarului, pentru a evita creșterea tempraturilor peste 18-20 grade Celsius.

Recoltarea începe la sfârșitul lunii martie începutul lunii aprilie.

Înființarea culturii în solar se poate face și prin plantare primăvara în asociere cu culturile de bază (varza timpurie, conopida, salata, tomate).

 

Pentru suprafețe mai mici, cultura de ceapă verde plantată din toamnă sau primavara poate fi protejată și cu tunele joase.

În sere se pot face culturi pure în intervalul noiembrie-februarie, plantându-se foarte des chiar bulb lângă bulb. După 40-45 de zile de la plantare se poate trece la recoltare, astfel asigurându-se consumul în timpul iernii.

IV. Descrierea și combatere bolilor din cultura de ceapă

Descrierea putregaiul moale al bulbilor de ceapă (Erwinia carotovora)

Plantele infectate au coletul moale înaite de recoltare.În secțiune se observă frunzele care sunt alternate, brunificate și hidrozate. Bulbi afectați putrezesc și capătă un miros neplăcut, pagubele sunt importante în timpul păstrării.

Agentul patogen se numește Erwinia carotovora, se transmite prin resturile vegetale de la un an la altul.

În condiții de câmp agentul patogen apare rar, doar în condiții de precipitații repetate și temperaturi reduse față de anotimp.

Alternanța perioadelor cu ploi cu cele secetoase favorizează apariția bolii în timpul păstrării bulbilor, care pe parcursul vegetației se opresc din creștere și după perioada ploioasă reintră în vegetație.Frunzele formate în a doua perioada de creștere nu acoperă bine bulbii, favorizând producerea infecțiilor.

În timpul păstrării pentru a limita înmulțirea rapidă a bacteriilor se menține constantă umiditatea aerului și temperatura nu trebuie sa depașească 15-20 grade Celsius.

Prevenirea și combaterea apariției infecției se realizează prin rotația culturilor de 3 ani, uscarea corespunzatoare și sortarea bulbilor înainte de depozitare reduc frecvența apariției atacului.

Descrierea și combaterea manei cepei (Peronospora destructor)

Mana cepei în anii ploioși poate compromite în totalitate recolta, este cea mai periculoasă boală a cepei care poate să apară.

Atacul apare pe frunze sub forma unor pete alungite, galbui-brunii, dupa care apare puful cenusiu-violaceu format de fructificațiile ciupercii.Atacul de pe frunze trece și pe bulbi, se localizează în partea apicală și produce putrezirea în timpul depozitării.

În anii ploioși și relativ calzi, evoluția ciupercii este hotărâtoare, ciuperca are nevoie de 20-25 grade Celsius calendaristic în lunile iunie, iulie.În aceste condiții frecvența atacului se poate apropia de valoarea maximă.

Prevenirea apariției bolii se realizează prin arderea resturilor vegetale, rotația culturilor, utilizarea de bulbi sănătoși.

Combaterea manei se realizează prin tratamente cu fungicide, în timpul perioadei de vegetație, care limitează evoluția atacului.

Fungicidele care se pot utiliza în combaterea manei sunt: Acrobat MZ 90/600 WP în concentrație de 0,2 % ( 2 kg/ha), Antracol 70 WP în concentrație de 0,2-0,25 % (20 g în 8-10 l apă), Aliette 80 WG în concentrație de 0,3 % (20 g în 6,5 l apă), Bravo 500 SC în cantitate de 1,5-2,0 l/ha (20 ml în 6-8 l apă), Dithane M-45 în concentrație de 0,2 % (20 g in 10 l apă), Folpan 80 WDG în concentrație de 0,15 % (1,5 kg/ha) (15 g în 10 l apă), Ortiva 250 SC în concentrație de 0,075 % (0,75 l/ha) (7,5 ml în 10 l apă), Polyram DF in concentrație de 0,2 % (20 g in 10 l apă), Ridomil Gold MZ 68 WG în concentrație de 0,25 % (2,5 kg/ha) (25 g in 6,0 l apă).

 

Descrierea și combaterea putregaiului cenușiu (Botrytis allii)

Simptomele apar pe frunze sub forma unor pete albe pe vârf, care se usucă.Atacul poate să apară și la colet, înainte de recoltare, produce înmuierea și putrezirea bulbilor, care sunt acoperiți cu mucegaiul cenușiu al ciupercii.

Dacă condițiile în timpul păstrării nu sunt favorabile, putregaiul avansează, formându-se sclerotic negri de 2-5 mm pe bulbi atacați.

Agentul patogen se numește Botrytis allii și se transmite prin resturi vegetale infectate, sămânța sau prin sclerotic formați.

În câmp agentul patogen apare în anii ploioși, după precipitații repetate, mai ales în perioada de maturare a bulbilor.Daca se instalează o perioadă secetoasă putrezirea bulbilor va fi limitată.

Dacă bulbi sunt păstrați în condiții de umiditate prea mare, sau sunt depozitați într-un strat prea gros, putrezirea bulbilor se intensifică, se pot infesta și bulbi sănătoși ducând astfel la pagube importante.În timpul păstrării ciuperca își încetinește activitatea la 3-4 grade Celsius.

Prevenirea apariției bolii se realizează prin: igiena culturală, rotația culturilor, utilizarea de semințe și bulbi sănătoși, fertilizarea moderată cu azot.

Pentru a obține o producție de bună calitate, cu o bună capacitate de păstrare peste iarnă, se fac tratamente preventive cu Teldor 500 SC. Înainte cu 6 și 3 săptămâni se fac tratamente în concentrație de 0,08 % (0,8 l/ha ) (10 ml în 12,5 l apă).

O altă substanță folosită în combaterea putregaiului cenușiu este Rovral 500 SC care se utilizează la o concentrație de 0,1 % (10 ml în 10 l apă).

V. Descrierea și combaterea dăunătorilor din cultura de ceapă

Descrierea și combaterea tripsului tutunului (Thrips tabaci)

Tripsul tutunului se întalnește frecvent atât în câmp, cât și în spații protejate (sere, solarii).Iernează în toate stadiile de dezvoltare (ou, larvă, adult), dar cel mai frecvent ca adult, sub diferite resturi vegetale sau în stratul superficial al solului, trisul tutunului 2-3 generații pe an.

Tripsul este polifag și poate ataca tutunul, tomatele, vinetele, ardeii, castraveții, ceapa, cartoful, plantele ornamentale etc.

Adulții și larvele se hrănesc prin înțepare și sugere, pe organele atacate (frunze, lăstari, flori) apar pete galbene-cenușii sau castanii, mai ales în lungul nervurilor.Astfel organele atacate se usucă treptat.

Sunt atacate plantele tinere imediat după răsărire, se produce fenomenul de pieire în masă a plantelor.Tripsul este și un vector al diferitelor viroze.

Prevenirea apariției tripsului tutunului se poate realiza prin: distrugerea resturilor vegetale rămase în câmp după recoltare, sub care tripsul iși găsește loc de iernare, arături de toamnă pentru introducerea sub brazdă a formelor de iernare, rotația culturilor în scopul eliminării focarelor de infestare, asolamentul, ca plante bune premergătoare fiind indicate cerealele, prașire repetată pentru distrugerea plantelor gazde din flora spontană.

Combaterea chimică se realizează prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Actara 25 WG în cantitate de 0,4 kg/ha, Confodor Energy în concentrație de 0,08% (0,8 l/ha), Faster 10 CE în concentrație de 0,03% (2 ml in 6,6 l apă), Karate Zeon în concentrație de 0,02% (0,16 l/ha) (2 ml în 10 l apă), Laser 240 SC în concentrație de 0,04 % (20 ml in 50 l apă), Mospilan 20 SG în concentrație de 0,025% (1,5 g în 6,6 l apă), Novadim Progress în concentrație de 0,2 % (100 ml in 50 l apă).

 

Descrierea și combaterea nematodului bulbilor și coletului (Ditylenchus dipsaci)

Nematodul bulbilor sunt mici viermi minusculi, cel mai adesea de mărime mai mica de 1 mm.

Nematozii se hrănesc cu conținutul celulelor, la care aceștia le perforează pereții cu ajutorul stiletului.Ei trăiesc în pământ unde le este necesar doar un firicel de apă pentru a se deplasa.

Acești dăunători sunt în special importanți în climatul cald și umed, deci în spațiile protejate. Nematodul bulbilor iernează ca ou, larvă sau adult, în resturile vegetale (tulpinile diferitelor plante, bulbi) și chiar în sol și dezvoltă 5-6 generații pe an.

Atacă tulpinile, bulbii, tuberculii, rizomii și rădăcinile diferitelor plante, preferând însă ceapa, usturoiul și prazul.Plantele atacate au frunzele mai groase și mai scurte, de culoare verde închis la început, apoi se îngălbenesc.

Nematodul bulbilor se transmite prin materialul de plantare infestat (semințe bulbi răsad), dar se poate transmite și prin apa de irigație, resturi vegetale sau sol.

Prevenirea apariției nematodului bulbilor se poate realiza prin: rotația culturilor, folosirea de soiuri rezistente, eliminarea plantelor cu simptome împreună cu pământul din jurul rădăcinii și distrugerea lor prin foc.

Combaterea chimică se poate realiza cu: Actara 25 WG în cantitate de 0,06 kg/ha, Basamid Granule în cantitate de 3-5 kg/100 mp, Nemathorin 10 G în cantitate de 15 kg/ha.

Descrierea și combaterea păduchelui verde al cepei (Myzus ascalonicus)

Paduchele verde nu iernează, el migrează din câmp în seră. Dezvoltă mai multe generații pe an pe cale asexuată.

Adulții sunt aripați și nearipați colonizează aparatul foliar, înțeapă și sug sucul celular, inundând cu roua de miere organele atacate. Frunzele atacate au pete deschise la culoare, care se vor uni și vor cuprinde limbul în întregime.

Combaterea chimică a păduchelui verde se realizează prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Actara 25 WG în cantitate de 0,1 kg/ha, Confidor Energy în concentrație de 0,1 % (10 ml în 10 l apă), Mospilan 20 SG în cantitate de 0,1 kg/ha (1,5 g în 10 l apă), Decis Mega 50 EW în concentrație de 0,02 % (2 ml în 10 l apă), Faster 10 CE în concentrație de 0,02% (2 ml în 10 l apă).

Descrierea și combaterea la gândacul cepei (Lilioceris merdigera)

Gândacul cepei iernează în sol ca și adult, are două generații pe an.Atacă speciile cultivate și spontane din familia Liliaceae, producând pagube în special la culturile de ceapă și usturoi.

Larvele rod plantele sub forma de dungi de-a lungul nervurilor, apoi pătrund în interiorul frunzelor și consumă parenchimul acestora.Adulții se hrănesc cu frunzele și inflorescențele plantelor.Plantele atacate nu se dezvoltă scăzând producția.

Combaterea chimica se realizează prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Decis Mega 25 EW în cantitate de 0,5 l /ha, Fastac 10 EC în cantitate de 0,3 l/ha.

Descrierea și combaterea gărgăriței cepei (Ceutorrhynchus suturalis)

Gărgărița cepei are o singură generație pe an, iernează ca adult în resturile vegetale sau în stratul superficial al solului.

Adultul are corpul de 2-3 mm lungime, de formă ovală, ușor convex. Larva este apodă, de culoare galbenă, cu capsula cefalică brun-roșcată.

Primăvara când temperaturile depașesc 10 grade Celsius adulții părăsesc locurile de iernare și migrează pe flora spontană și apoi pe cea cultivată unde după o perioadă de hrănire de 6-10 zile, au loc copulația și ponta.Ouăle sunt depuse în locurile roase de femele din frunzele de ceapă și usturoi.O femelă depune între 40-60 de ouă.Larvele apar la sfârșitul lunii aprilie.Noii adulți apar în iunie-iulie, se hrănesc 4-5 săptămâni și apoi se pregătesc de iernat.

Gărgărița atacă speciile cultivate și spontane din familia Liliaceae, preferă însă culturile de ceapă pentru consum și sămânța.

Larvele fac galerii longitudinale în interiorul frunzelor, corespunzător cărora apar, la exterior, pete albicioase caracteristice.Frunzele puternic atacate se usucă treptat de la vârf spre bază.Bulbii rămân mici, iar recolta de sămânță este diminuată și depreciată.

Prevenirea apariției gărgăriței cepei se poate realiza prin: efectuarea de arături de toamnă pentru introducerea sub brazdă a adulților hibernanți, prașire repetată pentru distrugerea pupelor aflate în diapauza estivală, amplasarea culturilor de ceapă cât mai de departe de terenurile infestate.

Combaterea chimică se poate realiza prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Decis Mega 25 EW în cantitate de 0,5 l /ha, Fastac 10 EC în cantitate de 0,3 l/ha.

Descrierea și combaterea la musca cepei (Delia antiqua)

Musca cepei prezintă 2-3 generații pe an și iernează ca pupă în sol la 10-12cm adâncime.

La începutul primăverii se transformă în adult, ce are culoarea gri, dimensiunea de 3 mm, cu un cap galben. Mărimea aripilor variază între 2,9 mm la masculi și 4 mm femelele.Picioarele sunt negricioase cu genunchi galbeni.Ouale sunt așezate în mod obișnuit la baza frunzei. Larvele după ce minează tulpina și bulbul impupează la sfârșitul galeriilor.O altă generație de adulți începe la sfârșitul verii-începutul toamnei.În cultură efectele se observă abia când primul adult zboară.

În urma atacului frunzele se îngălbenesc și se usucă, plantele se smulg ușor, bulbii rămânând în sol. Bulbii atacați sunt expuși infecției cu bacterii și ciuperci, atât în câmp, cât și în depozit.

Femelele fac multe inserții de mărimea unui punct utilizând ovopozitoarele și apoi își folosesc aparatul bucal pentru a se hrăni cu exudatele frunzelor.Aceste puncte sunt primele semne că insectele sunt active.

Prevenirea apariției muștei cepei se poate realiza prin: strângerea și distrugerea resturilor vegetale rămase în câmp după recoltare, rotația culturilor, arături adânci de toamnă pentru introducerea sub brazdă a pupelor aflate la iernat în orizonturi aflate la suprafață.

Combaterea chimică a muștei cepei se face prin tratamente cu insecticide cum ar fi: Novadim Progres în concentrație de 0,20 %, Calypso 480 în concentrație de 0,02% , Actara 25 WG în concentrație de 0,02%, Mospilan 20 SG în concentrație de 0,02%.

Descrierea și combaterea la molia cepei (Acrolepia assectella)

Molia cepei prezintă 2-3 generații pe an, atacă numeroase specii din familia Liliaceae, preferând însă culturile de ceapă și usturoi.

Larvele rod florile încă nedeschise și pedunculii florali, atacul fiind ușor confundat cu cel produs de adultul gandacului roșu al cepei.

Prevenirea și combaterea apariției moliei cepei se poate realiza prin: distrugerea resturilor vegetale rămase în câmp după recoltare, arături de toamnă pentru introducerea sub brazdă a formelor de iernare, prașire repetată pentru distrugerea plantelor gazda din flora spontană.